Sub înaltul patronaj al Universităţii Teologice Aristotel în colaborare cu Societatea de Studii Teologice Spoudon, a avut loc la Tesalonic, în septembrie 2004, Conferinţa Teologică Inter-Ortodoxă cu tema: „Ecumenismul - Geneză, Aşteptări, Dezminţiri”, întrunire academică la care au luat parte episcopi, preoţi şi profesori teologi din întreaga lume. Cu o înaltă ţinută teologică, şaizeci de vorbitori, dintre care şi episcopi din majoritatea Bisericilor Ortodoxe locale, au analizat fenomenul ecumenismului sub toate aspectele. În urma celor cinci zile de prelegeri şi dezbateri, participanţii la Conferinţă au subscris următoarelor concluzii, prezentate mai jos.

[SIZE=+1]ECUMENISMUL - ORIGINI, ASTEPTARI, DEZMINTIRI[/SIZE]
Ecumenismul este o creaţie a catolicismului şi protestantismului, în spatele căruia se ascunde lupta împotriva Sfintei Biserici a lui Hristos
Apărut în sânurile protestantismului la începutul secolului XX, ecumenismul se prezintă ca o încercare sincretistă de unire a lumii protestante, dezbinată până acum în nenumărate grupări şi secte. Ecumenismul nu are nici o legătură cu caracterul a-tot-sfinţitor şi a-tot-cuprinzător al Bisericii, deplinătate care se păstrează în sens geografic şi ecleziologic întru Una Sfântă, Sobornicească şi Apostolică Biserică, cea care continuă să creadă ceea ce a fost crezut „dintotdeauna, pretutindeni şi de către toţi” sfinţii.

Prezenţa şi manifestarea ereziilor şi schismelor nu vatămă nici unitatea, nici universalitatea şi nici sobornicitatea Bisericii - ea continuă să fie una, sfântă şi a-tot-cuprinzătoare peste tot pământul. Sectele şi ereziile cum sunt „bisericile” catolice şi cultele protestante din Apus, ca şi „bisericile” necalcedoniene din Răsărit, nu sunt bisericile legitime şi adevărate ale acelor ţinuturi, deoarece nu se regăsesc în unitatea credinţei şi în sobornicitatea fiinţei adevăratei Biserici a lui Hristos - Biserica Ortodoxă. Privind lucrurile în adevăratul lor sens teologic, aşa-numitul „Consiliu Mondial al Bisericilor” de la începuturile sale şi până acum, ca propovăduitor al ecumenismului protestant, merită a purta denumirea de „Consiliul Mondial al Ereziilor şi Schismelor”.
În urma Schismei celei Mari de la 1054, papalitatea a dat o puternică lovitură în unitatea şi sobornicitatea Bisericii, atrăgând în erezie Biserica Romei prin primirea ereziilor precum Filioque, a infailibilităţii şi a primatului papal. Şi prin acestea şi multe alte erezii, dintr-o biserică ce până atunci fusese ortodoxă - ce a dăruit lumii numeroşi sfinţi, martiri şi mărturisitori -, Roma a devenit o biserică apostată şi eretică.
Rupându-se de Biserica cea una şi adevărată, noua autoritate religioasă a Romei nu numai că nu şi-a atins dorinţa de „cucerire creştină” a Apusului, dar a devenit prizoniera scolasticismului şi năzuinţelor secularizante ale papalităţii, fiind zămislitoarea de mai apoi a noi erezii şi schisme - precum Reforma protestantă din secolul XVI - abateri ce în timp au alunecat în variate forme precum anglicanismul şi paleo-catolicismul.
Atacând fiinţa divino-umană a Bisericii lui Hristos, biserica eretică a Romei a preschimbat învăţătura dumnezeiască cu cea pământească prin întemeierea unei autorităţi statale ce impune alături de noile dogme, o deplină stăpânire asupra credincioşilor, înşelări ce odată răspândite, au condus în cele din urmă la decreştinarea şi secularizarea întregii Europe.
Moderatorii şi participanţii la prezenta Conferinţă au primit definirea limpede şi firească a ecumenismului, lăsată de Sfântul Iustin Popovici în scrierile sale: «Ecumenismul este numele de obşte pentru toate pseudo-creştinismele, pentru pseudo-bisericile Europei Apusene. În el se află cu inima lor toate umanismele europene cu papismul în frunte, iar toate aceste pseudo-creştinisme, toate aceste pseudo-biserici nu sunt nimic altceva decât erezie peste erezie. Numele lor evanghelic de obşte este acela de „pan-erezie”» [1].
Timp de cinci veacuri, de la Marea Schismă până la cucerirea Cetăţii Bizanţului de către turci în 1453, dialogurile teologice ce au însoţit strădaniile de unire dintre Roma şi Constantinopol au devenit nefolositoare, deoarece latinii - neîndemnaţi de adevărata pocăinţă - nu au arătat dorinţa renunţării la înşelare şi de a se reîntoarcere la Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolică Biserică.
Iconomiile şi pogorămintele de dragul unirii, în cele ale credinţei ortodoxe, au fost dintotdeauna respinse de conştiinţa trează şi nepărtinitoare a Trupului Bisericii. În ciuda orgoliilor lumeşti şi a intereselor politice, dorinţele ortodoxe de unire ale trecutului niciodată nu au condus spre îndepărtarea de învăţăturile apostolice, amestecarea şi uniformizarea religioasă şi la propovăduirea iubirii umaniste, precum au adus dialogurile ecumeniste ale secolului XX. Toată învăţătura Sfinţilor Apostolilor şi a Sfinţilor Părinţi arată cum „nu poate fi loc pentru compromis în cele ale dreptei credinţe” [2].
Dezbinările papismului nereuşite în atâtea secole au fost înlocuite, de la începutul secolului XX, cu falsele uniri din sânul ecumenismului, mai ales după ce hotărârile Conciliului II Vatican (1963-1965) au întărit şi legalizat în lucrarea unionistă ecumenismul protestant. Cu toate acestea, papismul şi protestantismul suferă din ce în ce mai mult de pierderea încrederii în America, Europa şi pretutindeni în lume.
Prin ecumenism aceştia doresc să fie acoperiţi, să-şi ascundă înstrăinarea de adevărata şi singura Biserică a lui Hristos, să legalizeze şi să întărească cea mai mare erezie eclesiologică din toate timpurile: anume că Biserica cea Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolică nu mai există şi că a încetat la un moment dat a mai fi. Iar din această orbire ecumeniştii creştini nu simt nevoia de a căuta în afara necredinţei lor adevărata Biserică şi mântuirea, deoarece cred, într-un chip înşelător, că orice confesiune creştină păstrează fragmente din adevărul şi fiinţa Bisericii.
——————————————————————————–
Note:
[1] Arhim. Iustin Popovici, Biserica Ortodoxă şi ecumenismul, Tesalonic, 1976, p. 224
[2] Sfântul Ierarh Marcu al Efesului, Scurta scrisoare, P.G. 159, 1931C.

Preluat de pe: http://ro.altermedia.info/antisistem...iala_2632.html

Ce vor ecumenistii mai clar decat atat? O conferinta interortodoxa la care au participat reprezentanti ai Bisericilor Ortodoxe Autocefale care au declarat ca ecumenismul este EREZIE MONDIALA si mai mult, cei care accepta ecumenismul, se leapada pe de-a 'ntregul de Preadulcele si Preamilostivul nostru Mantuitor Iisus Hristos, devenind slugi ale lui mamona, fie cu stiinta, fie cu nestiinta!...

Domnul sa ne pazeasca si sa aiba mila de noi, pacatosii!

Romeo