Citat:
În prealabil postat de dorinastoica14
Am citit si am recitit postarea ta inainte de a discuta alaturi de tine si ceilalti despre acest subiect care este mult mai complex decat pare la prima vedere si ar putea fi mai dificil de inteles cuprinzand in el o adevarata filozofie.
Asadar omul credincios traieste oarecum izolat dar prin rugaciunea sa pentru toata lume este cu lumea ,pe cand omul pacatos traieste alaturi de acei asemenea lui in aceleasi pacate dar este singur caci este separat prin pacat de Dumnezeu.Spune-mi te rog daca am inteles bine. Si in biserica,si aici si oriunde oamenii sunt la fel unii nu vor sa-si arate adevarata fata iar altii chiar nu au alta fata si o arata pe cea pe care o au.Si totusi desi tot ce ai scris este adevarat in fiecare om exista aceea dorinta spre sacru care asemenea unei samante asteapta timp prielnic pentru incoltire.(dar...sunt multe seminte care niciodata nu vor incolti).
|
O Doamne ce frumor ai spus ! Multe seminte stau ori si cand sa incolteasca , sa dea rod, dar si multe nu vor da. Asa este si asta numai Bunul Dumnezeu stie ce si cum si mai ales de ce ! Eu prefer varianta rugaciunii pentru toti si toate. Selectia ne apartine fiecaruia dintre noi . Acum nu vreau sa vorbesc cu pacat, contrazicand anumite invataturi, dar izolarea hulitorului si celui cazut in pacate mari, strigatoare la cer, nu ar fi cea mai buna solutie. Imi pun intrebarea , daca eram eu acela, sau copilul meu, sau sotia mea, tot asa gandeam? Nu prea cred, daca ar fi sa dau un raspuns sincer si sa fiu corect fata de mine insumi. Problema este intradevar extrem de complexa, foarte complexa chiar !