Mi-au curs lacrimile cand am citit aceasta poveste simpla despre copilarie caci oriunde s-ar consuma aceasta este cea mai luminoasa perioada a vietii noastre.
Pe pe vremea aceia era o raritate caci in aceea vagauna uitata de lume cu drumuri desfundate de ploi nu prea ajungea masina sau motocicleta,asadar venirea noastra era un eveniment atat pentru bunica si matusica cat pentru copii dar mai ales pentru cainii din sat care raguseau latrand la auzul motorului iar mai apoi(cainii)se ingramadeau sa-si lase ampreta pe rotile motocicletei voind a trimite un semn celor asemenea lor din ...
Casa era batraneasca cu prispa si ceardac,in bucatarie o soba cu plita iar in curte pe pirostii fierbea toata ziua un ciaun cu lesie pentru spalat sau cu de mancare la porci.In fata caei era un mar urias,care facea mere domnesti ,niste mere mari cu miezul trnasparent a caror gust nu-l voi uita niciodata.Noaptea cadeau pe acoperis facand mereu zgomot iar daca nu erai obisnuit nu dormeai toata noaptea.
Parintii ne aduceau acolo si ne lasau pana la inceperea scolii.Aduceau si de ale gurii dar, odata terminate proviziile pana veneau din nou,in cursul zilei(caci bunica si matusa mergeau la camp) mancarea noastra era urmatoarea:o bucata de mamalga cand pinea se ternima intr-o mana si in cealalta sare.Ne duceam in gradina si luam foi de usturoi,tulpini de marar, bob,cte un buzunar de cirese,de prune,nuci verzi sau porumb pe care il coceam dupa ce faceam un foc.Doamne si ce bune erau! Si ce sanatoase eram! Si cat de fericite!
Voi continua.......