In vara anului trecut eram la privehgerea organizata la o manastire in noaptea dinaintea Adormirii Maicii Domnului.Asa cum se obisnuieste,in locul de parcare pe masute sau pe capota masinilor diversi calugari de la manastiri vindeau obiecte de cult,icoane,carti si cate altele.Desi slujba tinea pana dimineata am plecat pe la ora 11,3o deoarece o persoana din grupul nostru avea probleme de sanatate.Cand am iesit ne-am oprit sa cumparam cate ceva stand de vorba cu doi calugari pe care ii cunosteam.
Acestia ne-au intrebat de ce nu mai stam caci de acum este mai frumos.
Era o noapte senina si foarte luminoasa cu luna plina iar in pictura de pe poarta manastirii unde este si clopotnita luna lumina o pictura in care era Iisus Hristos iar acesta parea ca un mic soare.
Uitandu-ma intr-acolo am spus (fiind dintodeauna o nascocitoare de metafore)"-Aveti dreptate, mai ales ca uite tocmai a rasarit Soarele -aratand cu mana spre clopotnita"
Calugarul de care va spuneam si-a facut cruce spunand"-Ce-ai cocoana ,esti nebuna unde vezi la ora asta soare!!!!"
Am plecat fara a mai putea spune un cuvant.
Mergand in toamna aceasta la Bucuresti la Sfantul Dimitrie la moaste,coborand din dealul Patriarhiei in strada ma intalnesc cu cei doi calugari despre care va povesteam,cereau bani de la pelerinii care nu stiau ca erau cateva luni bune de cand fusesera dati afara din manastire.Cand ne-au vazut s-au intors grabiti cu spatele sperand ca nu vor fi recunoscuti
Din aceasta poveste(adevarata)eu as trage urmatoarea concluzie:daca pentru un calugar Iisus Hristos nu este Soare ce cauta el in manastire?