Astazi va voi povesti despre cateva mancaruri cum n-ati mancat si nici nu veti manca vreodata nici in cele mai mari restaurante ale lumii.
Cel putin odata pe vara bunica facea o mancare moldoveneasca, deosebita care se numea rupti cu jolfa.
O facea rar caci era destul de complicat de facut.Se batea samanta de canepa in piua (un vas de lemn facut dintr-o buturuga care semana cu un pisalog de usturoi mult mai mare) pana ce devenea aproape alba.Intr-un ceaun mare punea la fiert apa, adusa de la fantana cu ciutura de la capatul ulitei noastre.Nu punea zahar caci samanta de canepa era dulce.cand sa dea in colcot,se umfla mai ceva decat laptele iar spuma aceia groasa si dulce se punea intr-un vas.la racorit.
Framanta apoi un aluat din faina pe care o inmuia cu acea spuma,o lasa jumatate de ora iar apoi intindea o turta subtite pe care o rupea si o punea la fiert in apa iar dupa cateva minute scotea cu o strecuratoare si punea intr-un fel de vas cu doua manere tot din lemn.
Cand termina, turna deasupra spuma ramasa de la fiert samanta de canepa si niste nuci prajite si curatate de coaja pe care le sfaraman noi cu un facalet.
Pe plita din curte fierbea intr-un vas de tuci pastravul taiat in cuburi mari.
Dar...sa va spun ce era pastravul.Unul din nucii din livada,care se afla mai la soare odata pe an (dar nu in fiecare an) ci doar in anii ploiosi, pe la mijlocul lui iulie intr-o scorbura facea un burete mare cat o paine si alb pe care oamenii de la tara il numeau pastrav.Daca stiai cand sa-l culegi (se numarau zilele de cand aparea si foarte importanta era si ora la care il culegeau) avea un gust fantastic asa cum nu am mai mancat niciodata.Foarte putini nuci il faceau! Ce ramanea era lasat sa se usuce si pus pe soba sa fie mereu uscat si iarna era folosit pentru a aprinde focul (amnar).
Pe pirostie in acest timp fierbea mamalga, iar noi curatam usturoiul si faceam mujdei.
Cand totul era gata,matusica scotea masuta rotunda cu trei picioare punea patru buturugi pe care sa stam,rasturna mamaliga pe care,dupa ce se racorea putin o taia cu o ata speciala in felii aurii aburinde si in castroanane de lut ornate cu flori si pasari maiestre ne punea bunatatile de care v-am povestit!
Erau atat de bune,iar gusturile si culorile acelea nu le-am uitat dar ,nici nu le-am mai intalnit vreodata orice am gustat si oriunde am fost.