[cristiboss56]

Copilaria intr un oras precum Bucuresti, e putin mai altfel, mai rece, mai fortata, dar am avut marea sansa sa ma nasc intr un loc linistit, ferit de aglomeratie, de praf si betoane. M-am nascut intr un cartier vechi plin de vile de pe timpul regimului daramat cu atata brutalitate de comunisti. Este cartierul celor mai frumoase amintiri si a perioadei celei mai linistite din viata mea. Cartierul Cotroceni, un cartier aparte cu iz burghez , cu o Biserica minunata si foarte veche ce poarta hramul Sf.Elefterie. Aici am facut scoala primara la Scoala 146 din Panduri. Am avut sansa sa ma imprietenesc cu florile, cu natura , cu atmosfera parcurilor vechi amenajate cu bun gust. Mi-aduc aminte cu multa placere de prietenii mei, de guvernanta ce ne invata "nemteste" si ne purta pe strada pe copiii cu o sforicica ce o tineam toti in mana dreapta ca sa nu ne pierdem. Va dati seama ce comic imi pare acum cand imi aduc aminte imaginea a 7-9 copiii insirati cu o sforicica in mana , ca sa nu ne pierdem. Imi aduc aminte tot din acea perioada de mirosul parchetului din clasa ce era impregnat cu un fel de motorina. Tot cu multa placere imi aduc aminte de invatatoarea mea, ce ne mai batea la palma cand liniutele ce le faceam o cam luau razna, de numaratoarea cu bile de lemn, de jocurile vremii, de nebuniile mele, de atmosfera din casa, de mirosul cafelei proaspat rasnite la o manina manuala de alama, de mirosul cartilor foarte vechi. Cum a trecut timpul Doamne ! . . .