In partea a doua, melodia devine calma si blanda ca un cantec de leagan, iar sufletul isi inchide pe vecie ochii in fata vietii :"Dormiti acum, ochi osteniti, inchideti-va bland si in pace. Lume, eu nu mai zabovesc prea mult pe aici. Te parasesc, ca sufletu-mi sa poata sa se inalte. Aici totul e suferinta, iar acolo voi vedea dulcea pace, desavarsita odihna."
[3. Arie B
Schlummert ein, ihr matten Augen,
Fallet sanft und selig zu!
Welt, ich bleibe nicht mehr hier,
Hab ich doch kein Teil an dir,
Das der Seele könnte taugen.
Hier muß ich das Elend bauen,
Aber dort, dort werd ich schauen
Süßen Friede, stille Ruh.]
Apoi prinde glas o implorare arzatoare :" Dumnezeul meu!Cand ma vei chema in pace sa vin langa Tine, sa zac in pamantul rece si odihna sa mi-a aflu in Tine?" Sufletul meu moare lumii si isi ia ramas bun lumi: Noapte buna, lume!"
[4. Rezitativ B
Mein Gott! wenn kömmt das schöne: Nun!
Da ich im Friede fahren werde
Und in dem Sande kühler Erde
Und dort bei dir im Schoße ruhn?
Der Abschied ist gemacht,
Welt, gute Nacht!]
[..] In cea de-a treia parte, sufletul, eliberat de legaturile pamantsti, scapa din trup intru vesnicie. muzica reflecta urimea, libertatea si extazul unei pasari avantate in zbor :"De moartea mea ma bucur."
[. Arie B
Ich freue mich auf meinen Tod,
Ach, hätt' er sich schon eingefunden.
Da entkomm ich aller Not,
Die mich noch auf der Welt gebunden.]
(citat din cartea Viata si lucrarile Parintelui Serafim Rose, de Ieromonah Damaschin, in afara de versurile in germana)
|