Aflu,cu stupoare,de altfel,cum se formeaza tot felul de prietenii prin intermediul calculatorului,al forumurilor si chat-urilo,spun cu stupoare,fiindca multi dintre tineri,si nu numai,ajung chiar la relatii sexuale cu prietenii de pe net,intr-un timp foarte scurt.Nu inteleg aceasta atitudine,aceasta "bataie de joc"a fiintei noastre,cand o simpla dorinta de prietenie si de umplere a singuratatii,ne poate transforma cu atata usurinta in animale fara discernamant si fara sa ne mai pese de imboldul initial de-a creea ceea ce poate fi atat de frumos..prietenia.Si,bine-nteles,prietenia nici nu apuca sa se mai formeze si dispare inainte de a se intrupa din consideratie omeneasca,din respect si nevoia unui atasament atat de uman.
Este adevarat,unele relatii rezista...doar unele,dar cele mai multe sunt sortite esecului,tocmai datorita neinfranarii si personalitatii slabe a fiecaruia dintre parteneri.Este,totusi,strigator la cer cum au ajuns oamenii sa se vanda pentru o clipa de altceva,pentru o relatie noua,pentru un fantastic inchipuit si stins cu aceiasi ardoare de realitatea noastra inconjuratoare,atat de rece,nesigura si de neserioasa.
Poate ca lumea s-a schimbat,poate ca viata s-a schimbat si oamenii neimpliniti si derutati din ea,dar tare imi este dor de perioada in care astefpat cu inflacarare o scrisoare in posta,un semn de dor si de consideratie,tare imi este doar de bunul simt al omului,de rabdarea si pasiunea cu care isi cladea drum spre acest atasament deloc banal,de multitudinea de sentiment si farmec care poseda fiinta umana mult timp,un infinit de clipe care tindea sfios si atat de frumos spre o potentiala viata intima,plamadita cu truda si intelegere.
Asta e!Vremurile isi cer tributul odata cu tehnologia,nepasarea si comoditatea cu care ne bombardeaza intr-un mod atat de intens fizic si psihologic.
__________________
" Nu suntem prizonierii propriului destin, suntem prizonierii propriei minti "
|