Mantuirea este un proces, el se finalizeaza la sfarsitul vietii. Mantuirea este legata direct de transformarea noastra prin conlucrarea cu Dumnezeu!
Insa exista insa si semne importante si incurajatoare ca suntem pe calea mantuirii. Nu mergem pe o cale nesigura! Si de aici vine bucuria mantuirii. Noi traim cu adevarat intre deja si nu inca. Adica il avem pe Hristos Mantuitorul in inimi, dar mantuirea deplina vine la sfarsitul vremurilor.
Daca Dumnezeu ne-ar fi lasat intr-o nesiguranta totala a mantuirii, probabil ca nu am mai merge pe cale. E foarte greu, El insa ne daruieste semne de incurajare prin harul Lui mangaietor. Mergem la sigur, facand ce depinde de noi, lasandu-L pe El sa face ce depinde de El!
Lumea e plina de datatori de sfaturi, si de putini traitori. Intr-adevar, dar aceia putini mai indruma altii putin si tot asa,caci nimeni nu s-a nascut traitor al credintei, ci fiecare a invatat sa traiasca. Noi invatam sa traim atunci cand avem dorinta de a creste, dorinta de a ne apropia de Hristos si prin aceasta apropiere de mantuire.
Hristos nu imi este strain, El este cel mai important in viata mea si tot EL ma va ajuta sa dobandesc aceasta mantuire, care ,pentru mine, inseamna nedespartirea de EL si de dragostea Lui.
In lumea de dincolo, iti voi putea da raspunsul definitiv la intrebarea ta. Deocamdata iti marturisesc bucuria de a ma afla pe calea mantuirii pe care sper ca mergem laolalta cat mai multi!
|