[icamilin]

Tatal meu si altii de varsta lui, il regreta pe cel ce ne-a terorizat tineretea. Eu nu plang dupa el, nici dupa perioada mizerabila in care ne-am complacut, de voie, de nevoie. N-am fost membra de partid, n-am avut functii de conducere. In 1989 insa, am iesit in strada cu atata convingere ca ceva trebuie schimbat, paharul se umpluse, in Piata Operei se intonase rugaciunea
TATAL NOSTRU, doar cei prezenti acolo pot descrie starea spirituala din acel moment ( nu voi uita niciodata emotia si bucuria ca " poate " vom fi liberi ) dar nu m-am gandit niciodata ce pret vom plati pentru aceasta.
NU TREBUIAU OMORATI! NUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUU !
Trebuiau sa sufere, sa simta lipsa si ei macar vreo 20 de ani.
Dar cei care preluau puterea aveam alte ganduri, " Odiosii " ii incurcau in planurile lor, trebuiau sa dispara si sa nu se afle niciodata nimic din tot ce era legat de familia prezidentiala. Au trecu atatia ani de la REVOLUTIA de la TIMISOARA ( oare chiar a fost o revolutie??? ), au murit atatia tineri degeaba. S-au aflat cine erau "agenturiile straine?", s-a aflat " cine a tras in noi, dupa 22? ", se platesc si acum sume uriase unor asa zisi " eroi ai revolutiei ", Doamne, mi-e rau numai cand ma gandesc la ce speram , eu, personal, in zilele de 16- 20 dec.1989 si dupa atatia ani, la ce s-a ajuns.
Traim vremuri grele, poate chiar mai grele decat atunci. Diferenta intre un OM SARAC si un OM BOGAT este fara limite. Nu invidiez pe nimeni care prin munca cinstita a reusit sa adune niste banuti, insa miile de euro din conturile unora nu se pot obtine asa peste noapte. Dar, gandul ca in viata, totul se plateste, mai devreme sau mai tarziu, ma face sa dorm linistita.