Citat:
În prealabil postat de alicia
il iubesc si nu pot sa il uit ma rog sa imi treaca dar nu pot cred k e dragoste la prima vedere nu am cu cine vb nimeni sa ma mangaie plang mereu k un copil
|
Of, of, of ! Pai esti ca un copil si plangi ca un copil ce i s-a luat, sau a pierdut o jucarie. Pentru ca acel copil refuza sa gandeasca alt ceva si mintea ii sta blocata la un singur lucru. La copiii se justifica o astfel de atitudine, dar la tine cred ca nu mai este cazul. In cazul tau si nu numai , e zvarcolirea mintii antrenata de pofta trupeasca , ce joaca feste, facandu-te sa crezi ca ai pierdut totul si cand colo nu ai pierdut nimic. Sunt stari trecatoare ce pot fi infranate prin folosirea mintii si spre alte zone si preocupari, pentru ca iubirea pe care o plangi atat e doar o amagire, o stare de moment, un moment ce poti a-l prelungi sau a-l scurta. De preferat e sa-l scurtezi, pentru ca ajungi la acelasi rezultat : uitarea si nu are rost sa-ti risipesti timpul si energia inutil. Asa ca, ea batistuta, sterge-ti obrajorii si ochisorii , si priveste-te in oglinda si spune : "Ce copil am fost" !