Eu cred in Dumnezeu asa, pur si simplu, ca stare de normalitate. De ce cred in Dumnezeu? Mai intai pentru ca m-am nascut intr-o familie care traia credinta in Dumnezeu ca stare fireasca, fara sa epateze, fara sa ne tina discursuri, noua copiilor. Am intrat in acesta stare de normalitate a credintei fara sa-mi ceara cineva, fara sa ma oblige sau sa-mi explice. Apoi, o data cu trecerea timpului, am inceput sa citesc Biblia si alte carti ortodoxe. Ele au intarit convingerile mele. Si totusi, si totusi, au fost cativa ani in care m-am ratacit de la Dumnezeu, cochetand cu ateismul. Multumesc Bumului Dumnezeu ca, in nesfarsita Sa mila, m-a chemat inapoi la picioarele Lui, pe cai tainice, pline de blandete. Imi este rusine de Dumnezeu pentru ratacirile mele si pentru pacatele si murdariile mele, dar simt mereu incurajare de la El si lucrul acesta imi da nadejde.
|