[maniucu]

În prealabil postat de georgeval

Iisus a zis: „Adevarat zic voua ca oricine va zice acestui munte: Ridica-te si te arunca in mare, si nu se va indoi in inima lui, ci va crede ca ceea ce spune se va face, fi-va lui orice va zice. De aceea va zic voua: Toate cate cereti, rugandu-va, sa credeti ca le-ati primit si le veti avea. Iar cand stati de va rugati, iertati orice aveti impotriva cuiva, ca si Tatal vostru Cel din ceruri sa va ierte voua gresealele voastre. Ca de nu iertati voi, nici Tatal vostru Cel din ceruri nu va va ierta voua gresealele voastre.“ (Marcu 11, 23-26)

"Să nu avem impresia că cele rostite de Domnul Iisus Hristos în fragmentul evanghelic de astăzi au fost spuse la voia întâmplării! Puterea credinţei poate muta şi munţii din loc, şi tot credinţa este cea care-ţi deschide inima atunci când trebuie să ierţi. De asemenea, şi nădejdea în ajutorul lui Dumnezeu şi puterea de a ierta celor ce ne greşesc pot face din noi adevăraţi fii ai lui Dumnezeu. Omul credincios are o altă viziune asupra celor din jur, asupra lumii şi a semenilor. El îşi pleacă genunchii în faţa lui Dumnezeu, cu nădejdea deplină în ajutorul Său, dar îşi întinde şi mâna celui ce i-a greşit, în semn de iertare. Mulţi dintre noi se întreabă până unde să meargă iertarea pentru cei ce ne greşesc. Şi apostolii L-au întrebat pe Mântuitorul acest lucru, iar răspunsul a fost următorul: iertarea nu are limite atunci când celui ce ţi-a greşit îi pare rău şi-ţi cere iertare. Însă să nu intervină formalismul. Cel ce-şi cere iertare să nu facă acest lucru doar cu vorbele, ci să aibă părere de rău din toată inima. Cel ce iartă, tot la fel trebuie să procedeze, adică iertarea să fie din tot sufletul. Să avem în vedere, în primul rând, cuvintele Domnului Hristos: de nu veţi ierta voi, nici Tatăl vostru Cel ceresc nu vă va ierta greşelile voastre. Deci iertarea Tatălui ceresc este în strânsă legătură cu disponibilitatea noastră de a ierta. Din smerenie ne cerem iertare, din smerenie iertăm. Să avem puterea şi curajul de a cere iertare asemenea fiului risipitor. Să iertăm aşa cum numai o inimă de părinte poarte ierta. "