Satul copilariei este asezat intr-o vagauna asemenea unor indecente rotunjimi (de unde probabil ii vine si denumirea la fel pe indecenta).La impreunarea lor,incep codri nesfarsiti ai Rafailei paduri seculare cum rar intalnesti prin acea parte a Moldovei.
Datorita falnicilor codri, pe acele meleaguri cadeau nistre ploi strasnice de vara.
Cand incepea ploaia alergam in casa dar aveam grija sa ne luam cate o poala de prune tocmai date in copt.Asteptam cu nasurile lipite de geam si din cand in cand ne distram iesind pe prispa pentru a scoate limba sa vedem ce gust are ploaia.
La vreo suta de metri din-sus de casa era o nisiparie cu un nisip fin si auriu care,atunci cand venea apa mare pava cararea, parca anume facuta pentru a indrepta nisipul in directia paraului astfel incat intr-un proces continu si natural totul se transforma si se reaseza acolo de unde venea.
Ieseam in drum desculte si cu piciorusele, saream in balti stigand fericite :"colacei,colacei ,na la mama la purcei" , pe buna dreptate, caci pana si purceii erau mai curati decat noi !
Cand ploaia se oprea adeseori, iesea curcubeul care unea intr-o arcada de culori, cele doua orizonturi.Atunci,ma duceam in brate la matusa mea si ii sopteam la ureche:
-Tante Ileana,tare as vrea sa merg si eu acolo unde incepe curcubeul(caci,auzisem eu intr-o poveste cum ca,ajuns acolo te transformi inr-o secunda din fata in baiat!")
De fiecare data razand matusica imi spunea:
-Lasa ai rabdare ca mergem data viitoare
Dar,nu am ajuns niciodata pana acolo dovada este faptul ca tot fata am ramas.....!