Citat:
În prealabil postat de mariamargareta
Da, acum am înțeles ce spui, dar tot mă îndoiesc că n-ar fi vreo greșeală strecurată pe acolo, de genul: 1+1=3: unul și cu una fac trei: mama, tata și copilul. Matematica e matematică, iar aici e altceva, e o jmekerie și o vrăjitorie, iar noi suntem fraierii care înhițim gălușca, pentru că nu ne-a plăcut armetica la șicoală. Dacă ne plăcea, nu ne mai duceau acum, alții mai oți, de nas.
|
m-a lamurit cineva mai bun la mate ca mine, shi a zis ca e regula elementara ca n-ai voie sa impartzi cu 0, deci nu se poate simplifica cu (aa-aa), deci de aia apare ciudatzenia... in rest e corect...
0 e ca multzimea vida, o plasmuire omeneasca ce reprezinta a-a=0 deci ai avut un mar, l-ai papat intr-un anumit ritm shi nu mai ai nici un mar, defineshte practic proprietatea de a nu avea nici un mar, ai 0 mere.
shi daca avem de exemplu o cantitate sa zicem 100
shi o impartzim cu tot mai putzin:
100/100=1
100/50=2
100/10=10
100/1=100
100/0,1=1000, aici pare ca ar creshte, deci iata ceva foarte ciudat, ca shi cum ar creshte. dar ce creshte? avem 1000 de zecimi de mar, deci ca shi multzime de elemente a crescut caci cantitativ ele tot 100 de mere sunt,
deci vezi ce rezulta?
100/ceva ce tinde spre 0 = ceva ce tinde spre infinit, o multzima infinita de elemente foarte, foarte mici, de elemente infinitezimale dar care impreuna fac 100 de mere
acuma revenind la shirul de egalitatzi,
1(aa-aa)=aa-aa+aa-aa=2(aa-aa)=2(aa-aa+aa-aa)=4(aa-aa)=...=2*n(aa-aa)=...=2*ceva ce tinde la infinit x (aa-aa) =...
iar aa-aa este ceva ce tinde spre zero in ritmul in care mancam noi merele
deci ar fi un diviziune infinitezimala care scade mereu, ca daca n-ar fi nici nu s-ar putea scrie, dar fiindca se scrie, inseamna ca inca nu e zero dar va deveni shi nu se va mai putea scrie, caci 0 e lipsa, nu mai este, s-au terminat merele.
deci iata ca imi pare ca nu avem voie sa adunam shi sa scadem +aa-aa, caci defapt nu punem o lipsa ci punem ceva ce tinde la lipsa, shi de acolo vine jongleria matematica, caci noi defapt adaugam o cantitate care la un moment t defapt nu e lipsa dar va deveni lipsa abea la final, iar noi socotim ca shi cum am fi la final, deci aa-aa=/=aa-aa+aa-aa de aici cred ca vine problema, pare corect dar abea la final e corect, ca pe parcurs nu e corect, ci e clar,
am putea scrie a-a=a-a+a-a dar pana sa devina a-a=0 ca lipsa trebuie sa treaca un timp t, deci abea cand s-a parcurs timpul de halire a marului egalitatea devine valabila, ca pana atunci iata ca
a-a = o halire de mar care dupa t=tfinal ar ajunge la nimic adica la 0
a-a+a-a= doua haliri de mar care abea dupa t=tfinal ar ajunge la nimic adica la 0 shi doar daca am presupune ca cele doua haliri ar fi sincrone, adica s-ar desfashura dupa aceleashi curbe de halire
astfel ca de aici provine toata eroarea matematica shi otzia cum ai zis dumneata...
ca practic daca am impartzi aa-aa/aa-aa ar insemna sa facem o impartzire a unei cantitatzi infinitezimale cu ea insashi, lucru care pentru oricine inseamna 1 deci ca se poate simplifica... caci le simplificam cu exact cantitatea care e in paranteza la timpul t intre t0 shi t final, dar daca ar fi fost deja t final, nu am mai fi avut cu ce simplifica, caci n-am mai fi avut nimic in niciuna dintre egalitatzi...
deci daca am simplifica pe parcurs, lucru perfect posibil, rezulta ca am obtzine un shir de egalitatzi foarte ciudat dar corect
1(aa-aa)=aa-aa+aa-aa=2(aa-aa)=2(aa-aa+aa-aa)=4(aa-aa)=...=2*n(aa-aa)=...=2*ceva ce tinde la infinit x (aa-aa) =... /(aa-aa)
1=aa-aa+aa-aa/aa-aa=2=4=...=2*n=...=2*ceva ce tinde la infinit =...
deci eroarea provine din faptul ca noi ne-am folosit de rezultatul de la sfarshit, adica aa-aa care e nimic la sfarshit adica 0 shi l-am adaugat la aa-aa care shi acesta la sfarshit tot nimic este adica 0, dar pe parcurs nu este valabila egalitatea caci inca se mananca din mere:
deci eroarea este aici:
aa-aa=/=aa-aa+aa-aa intre momentele t01, t02 shi tfinal1, tfinal2
considerand ca aa-aa ajung zero in t1final-t0 iar aa-aa ajung zero in tfinal2-t02
deci iata ca jongleria otzeasca matematica este o minciuna caci amesteca finalurile cu timpii intermediari shi cu cauzele initziale,
iar in orishice transformare, in orice curent produs, exista perioade tranzitorii shi permanente, iar la punctele limita apar zone cu valori finite ce tind la infinit mare ori mic ori nimic shi ca atare se nasc fulgere, Fulgere mici sau mari shi care sunt de la Domnul.
deci vezi cum au vrut ei sa socoteasca shi sa formularizeze ceea ce nu poate a fi socotit? caci nu se poate, decat presupune ca la o secventza temporala shi daca, shi iarashi daca shi cu parca shi atunci ar fi shi o patzi... shi astfel apar jongleriile omului ce se ocupa cu matematici...
dar sa ne intoarcem mai bine la subiect, la Hristos-Duhul, shi la Persoanele sfintei Treimi....