Citat:
În prealabil postat de ARHANGHELUL
Oare nar fi putut sa o faca cum la facut pe om.
|
Doamne-ajuta!
Cu grauntele de inteligenta ce ne-a fost dat incercam de mii de ani, starniti de curiozitate, sa cuprindem in amanunt tot ce a creat Dumnezeu. Setea de cunoastere, e tot un dar oferit pentru a invata sa stapanim cele primite. Dar invatatul presupune rigoare, rabdare, temeinicie, nadejde, vointa, discernamant. Ne vin in minte intrebari la adresa lui Dumnezeu de genul celei puse de fratia ta. Ne lansam in ipoteze fara a avea o pregatire primara in aceasta directie, fara a fi terminat (uneori nici chiar a fi inceput) lucrarile elementare de zidire a noastra.
Vrem sa intelegem dimensiuni Dumnezeiesti si ne inchipuim ca putem sa inghesuim infinitul in putinul nostru. Este evident ca nu se poate.
Si, atunci de ce ni le punem? Poate, pentru ca nu ne dam seama ca ele vin de la ala necurat, care, ce nu face ca sa nu ne ingrijim temeinic de propria persoana? Sau, macar sa ne mai amane putin. Putin cate putin, o zi dupa alta, pana cand ne trezim ca s-a cam terminat ratacirea noastra prin aceasta viata si ca s-a facut tarziu. Nu prea tarziu, dar oricum tarziu.
Draga frate, si eu, ca si dumneata, trebuie sa invatam sa ne smerim, adica, intre multe altele ce le presupune, sa realizam incomensurabilul dintre noi si cer. Distanta aceasta o putem acoperi cu, macar, un bob de mustar CREDINTA. Iar ACEASTA se zideste zilnic prin raportare inteleapta la Dumnezeu, prin rugaciune si fapta buna.
Iti spun toate acestea cu drag. Sa stii ca si mie imi este dat sa aud fel de fel de teorii legate de acest subiect si de altele asemenea. Le dau, deocamdata, deoparte pentru ca recunosc ca tin de alta etapa a cunosterii mele.
Doamne-ajuta!