Este povestea mamei mele. Eu am scris-o, dar pentru ca nu era locul aici, nu am mai spus ca de acasa, in fiecare noapte, am simtit/am trait toate durerile si zbuciumul mamei. In aproape doua luni de zile cat a stat la spital, am dormit, m-am odihnit atat cat si ea. Si ma refer la nopti. Ziua eram la ea, la spital, ori la scoala. Ajunsesem un adevarat barometru al starii ei de sanatate. Asta dovedeste, cred, cat de legati sufleteste, trupeste suntem de mama. Inca nu-mi este clar ce a fost atunci. Povestea/intamplarea a fost publicata in "Viata ortodoxa" de la noi din oras si in nr. 36 al revistei "Zau"! Pentru Sf. Nicolae am o dragoste deosebita si stiu ca atunci cand imi este greu si simt ca nu mai pot, doar gandul ca ma vede imi da puteri nemarginite sa merg mai departe.
|