De ce cred in Dumnezeu? Pentru ca El aproape ca m-a luat de manuta si mi-a aratat ca exista. Intamplari vesele si triste, chiar si dramatice, in perfecta legatura cu increderea pe care I-o acordam in momentul respectiv ma faceau sa exclud ipoteza unor coincidente repetate. Mi-am dorit de mica sa ma ocroteasca Maica Domnului, iar atunci cand gandul imi zbura prin alte parti, Maica Domnului m-a ocrotit eliminand multe obstacole care m-ar fi putut face sa ma indepartez de Dumnezeu.

De fapt chiar ma rugam sa nu-mi ajute Dumnezeu daca ceea voiam sa fac nu era bun. Apoi uitam, greseam si plangeam. Am plans mult de pomana pana cand am inteles purtarea de grija a Maicii Domnului. M-au ajutat si cartile duhovnicesti pe care le-am citit si cativa duhovnici sa lupt cu mine insami. Simteam cum Dumnezeu imi scotea in cale cate o carte ori cate un om induhovnicit si astfel gaseam raspunsul la problemele ce ma framantau.

Fericirea cea adevarata deriva din credinta, nu din implinirile pe plan lumesc. Iar cine o afla stie cat pretuieste! Acela uraste din inima pacatul ca sa nu-L supere pe Dumnezeu. De fapt scopul credintei noastre este mantuirea si dobandirea Duhului Sfant. Cine-L dobandeste simte ca-i arde pieptul de fericire, iar necazurile care ii fac nefericiti pe cei necredinciosi i se par mici si neinsemnate.

In timp ce unii necredinciosi cad in deznadejde chiar in fata unui necaz marunt, credinciosii se roaga, acceptand voia lui Dumnezeu. Cate sinucideri s-au datorat unor motive minore, unor capcane dracesti de care un crestin adevarat ar fi ras pur si simplu? Crestinul are un aliat in toate, caci spune ,,Domnul este intarirea mea!" Necredinciosul nu are pe nimeni, saracul, si crede ca gandurile rele care-i vin in cap sunt ale sale. N-are cum sa vada ca-si bate joc dracul de el. Caci daca nu e cu Dumnezeu e cu satana. Daca e trufas zice ca trufia ii apartine si nu vede ca face voia celui rau.