[quote=geo.nektarios;112618]... si am vazut o filmare cu Fericitul IACOV TSALIKIS si am ramas mut... cum impartesea la Sf.Liturghie... am crezut ca si mor...
Deviez putin de la subiect, dar ptr ca tot ai amintit de Fericitul Iacov Tsalikis poate ca ar fi de folos sa spunem cate cuvinte ptr cei care nu au auzit de sfintia sa:
"Fericitul Iacov Tsalikis fost una din cele mai marcante figuri sfinte ale secolului XX. Egumen al Mănăstirii Cuviosului David din Evvia, a adormit în Domnul în ziua de 21 noiembrie 1991, cu puține zile înainte de adormirea unui alt titan al Ortodoxiei zilelor noastre, și anume parintele Porfirie.
Atunci când avem ocazia să-i cunoaștem pe sfinții contemporani, așa cum este și părintele Iacov, constatăm că acești oameni au în ei, practic, două laturi: cea a efortului luptei duhovnicești, care este crucea lor, și cea a bucuriei Învierii.
El însuși spunea, cu felul său foarte simplu de exprimare: „Inima mea este o grădină a bucuriei“.
Părintele Iacov aproape că nu mânca. Ceea ce noi numim post, pentru el era o glumă. Mânca atât cât mănâncă o pasăre. Odată, de Paște, după Înviere, am stat și am luat masa alături de el. Părintele înfigea furculița de multe ori în farfurie doar ca să mă îndemne pe mine să mănânc. Dar în realitate, nu mânca nu mai mult cât o păsărică, iar când afirm acest lucru, nu folosesc o figură de stil, ci spun adevărul.
Lupta duhovnicească și nevoința părintelui Iacov erau înfricoșătoare. Gândiți-vă că pe parcursul unei zile, abia dacă dormea două ore; până la acest stadiu ajunsese.
Zeci de ani la rând – la fel ca și parintele Porfirie – nu a dormit pe pat. Se odihnea jos, pe pământ. Acest fel de oameni nu dorm noaptea, pentru că în timpul nopții se roagă.
Părintele Iacov primise de la Duhul Sfant o mulțime de harisme, printre care cea a străvederii, a înainte-vederii și a vindecării.
„Eu nu fac nimic“, spunea el, „tot ce fac este întocmit de Dumnezeu și de Cuviosul David“.
El devenise vas al harului și lăcaș al Sfântului Duh.
Curăția sa sufletească, iubirea de oameni și felul cum se dedica Domnului erau atât de desăvârșite, încât a fost cu adevărat alesul lui Dumnezeu. Prin smeritul părinte Iacov – căci, într-adevăr, a fost un om extrem de smerit –, minunile săvârșite în timpul vieții sale au fost fără număr. Și o să vă mai spun ceva: după adormirea sa, părintele Iacov s-a arătat multor oameni.
Lucrul acesta este foarte important.
Avem absoluta certitudine a vindecării unor boli foarte grele, inclusiv a cancerului. De multe ori, în împrejurări deosebite, părintele s-a arătat multor oameni.
Parintele Porfirie, cealaltă mare figură sfântă a zilelor noastre, spunea oamenilor săi apropiați despre fericitul părinte Iacov: „Să știți că el este unul din cei mai mari înainte-văzători din perioada aceasta. Numai că se ascunde cu grijă, ca să nu fie slăvit“.
|