Femeia aceasta a facut din suferinta fiicei sale o suferinta proprie spunand: "Ajuta-ma" nu ajuta-i. Cred ca si noi trebuie sa prezentam inaintea lui Dumnezeu cu suferinta semenilor nostri ca si cum ar fi suferintele noastre. In Psihologie se vorbeste despre empatie,iar noi vorbim adesea despre compasiune, simpatie. Sunt exterior semenului meu, prin empatie caut sa-l port in mine.
sa avem nadejde ca Dumnezeu va asculta rugaciunile noastre cand ne rugam pentru cei apropiati sau afalti in suferinta, dar trebuie sa avem staruinta in rugaciune ca si femeia cananeeanca.
|