[COLOR=#632423]Se numeste Metanie si este o rugaciune trupeasca.
[/COLOR]
[COLOR=#632423]
[/COLOR]
[COLOR=#632423]Metania exprima participarea trupului la rugaciune incat dintotdeauna s-a recomandat sa i se asocieze “rugaciunea lui Iisus”,(Doamne Iisuse Hristoase fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul) "pentru ca sufletul si trupul sa cada impreuna inaintea Domnului”.[/COLOR]
[COLOR=#632423]Exista 2 moduri de executare a metaniei:[/COLOR]
[COLOR=#632423]1.“metania mica” sau inchinaciunea, in care credinciosul isi inclina profund trupul pentru a atinge pamantul cu mana dreapta inainte de a face semnul crucii (la greci) sau dupa (la slavi). Despre acest tip de metanie intrebai tu draga Nutzy
[/COLOR]
[COLOR=#632423]
[/COLOR]
[COLOR=#632423]2.“metania mare” sau pur si simplu “metania”, unde credinciosul trebuie sa-si plece genunchii si sa se prosterne pana atinge pamantul cu capul pentru a se ridica numaidecat. [/COLOR]
[COLOR=#632423]Prin forma sa, acest gest trupesc reveleaza o bogata semnificatie teologica si duhovniceasca.
[/COLOR]
[COLOR=#632423]Mica sau mare, metania e intotdeauna constituita din trei elemente: o miscare descendenta, semnul crucii si o miscare ascendenta.
[/COLOR]
[COLOR=#632423]Dupa ce s-a prosternat la pamant, credinciosul trebuie sa se ridice numaidecat pentru a-si relua pozitia normala de rugaciune: “starea in picioare”; caci, dupa Sfantul Vasile cel Mare:[/COLOR]
[COLOR=#632423]“De fiecare data cand ne plecam genunchii si ne ridicam, aratam cu fapta ca prin pacat am fost azvarliti la pamant, dar iubirea de oameni a Ziditorului nostru ne-a rechemat la cer”.[/COLOR]
[COLOR=#632423]
[/COLOR]
[COLOR=#632423]Plecandu-si trupul, credinciosul infatiseaza starea cazuta a omului care a pierdut din pricina pacatului functia sa de mijlocitor intre cer si pamant (simbolizata de starea dreapta, in picioare), pentru a se supune patimilor trupului si “a se tari” ca dobitoacele necuvantatoare.[/COLOR]
[COLOR=#632423]Aceasta miscare “descendenta” e si un act de smerenie si pogorare de bunavoie.[/COLOR]
[COLOR=#632423]Prosternandu-se, trupul antreneaza si sufletul spre smerita recunoastere a pacatoseniei sale si marturisirea atotputerniciei lui Dumnezeu. Dupa care, insemnandu-se cu semnul Crucii, credinciosul “imbraca pe Hristos”. [/COLOR]
[COLOR=#632423]Miscarea sa descendenta devine “pogorare la iad” si actualizare personala a operei mantuirii.[/COLOR]
[COLOR=#632423]Metania se incheie printr-un urcus care trebuie sa fie rapid, fiindca simbolizeaza invierea crestinului impreuna cu Hristos [/COLOR]
[COLOR=#632423]De altfel, ne este interzis categoric sa ramanem multa vreme prosternati la pamant caci, potrivit Sfantului Ioan Cassian, “cine ramane prea multa vreme prosternat e mai primejdios atacat nu numai de ganduri, ci si de somn”.[/COLOR]
[COLOR=#632423]Intrucat am imitat pogorarea la iad, numaidecat trebuie sa imitam si invierea, fiindca aceasta din urma a fost inseparabila de cea dintai.[/COLOR]
[COLOR=#632423]
[/COLOR]
|