[mariamargareta]

[COLOR=purple]Puciul de la Pucioasa[/COLOR][COLOR=purple] şi [/COLOR][COLOR=purple]Euro Ierusalimul (partea a XI-a)

[/COLOR] Până la urmă, pe scaunul patriarhal a ajuns un altul (Daniel Ciobotea) care pe vremea aceea (în 1990) nici măcar nu era “în cărţi”. Nebănuite sunt căile Domnului! El a fost aşezat în scaun după alte gânduri şi după altă voie, cea a Sinodului, cu invocarea Duhului Sfânt.
“Unsul” Pucioasei trebuia însă să fie re-uns şi de Sinod, ca să se întărească aparenţa legalităţii. Teoctist este desemnat ca convoace Sfântul Sinod, să-l convingă să fie de acord, iar apoi să se ridice şi [COLOR=red]să ungă unsul[/COLOR]:
[COLOR=blue]“[…] Vin să fac curăţenie pe pământ, vin să scot urâciunea pustiirii din biserică şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]vin să-l ridic pe cel de-al şaptelea uns al Meu[/COLOR][COLOR=blue]. Iar tu, cârmuitor al Bisericii, [/COLOR][COLOR=fuchsia]vei veni şi vei aşeza sfat[/COLOR][COLOR=blue], şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]te vei ridica apoi [/COLOR][COLOR=red]să-Mi ungi[/COLOR][COLOR=blue] cu untdelemnul sfinţeniei [/COLOR][COLOR=red]pe unsul[/COLOR][COLOR=blue] cel de la Mine, căci acesta este de la Mine, nu de la tine. Cu acesta voi încheia legământ viu şi voi aşeza din nou Ierusalimul şi voi face din el slava popoarelor şi lumina neamurilor. Scoală-te şi te împlineşte întru Mine şi vino să faci voia Mea[…]”[/COLOR](din “Cuvântul lui Dumnezeu”, 15/28 octombrie 1990)
Până la întronizarea lui Irineu Pop Bistriceanul ca “al 7-lea patriarh al României”, Patriarhul Teoctist este invitat să-l ocrotească pe Irineu, ca nu cumva să păţească ceva:
[COLOR=blue]“[…] Iată, aşez un om să împlinească planul Meu. […] Nimănui nu-i voi da voie să-l îndepărteze, iar ţie, cârmuitor al bisericii Mele, ţie îţi poruncesc [/COLOR][COLOR=fuchsia]să-l ţii alipit de tine până în ziua când va fi să-l aşezi[/COLOR][COLOR=blue]. Acela este de la Mine, şi Eu ţi-am pus în gând să-l chemi şi să-l ridici, căci l-am adus la Ierusalimul patimilor Mele şi l-am purtat în cârca Mea ca să ştie şi să mărturisească despre Mine, şi tot Eu l-am chemat înapoi, ca să fie pentru Ierusalimul gloriei Mele şi să împlinească voia Mea.”[/COLOR] (din “Cuvântul lui Dumnezeu”, 15/28 octombrie 1990)


[COLOR=purple]4. Pasaje din mesajele “venite din cer” către Sorin Dumitrescu[/COLOR]

Sorin Dumitrescu, pictor şi orator creştin, este o “piesă grea” în peisajul societăţii civile româneşti. Ademenirea lui către “raiul pucioşilor” devenea astfel în anul 1990 un obiectiv de invidiat.
Pentru început, Sorin este familiarizat cu oamenii de legătură ai “Dumnezeului de la Pucioasa”: liderii pucioşi. Pe aceştia, Sorin va trebui să-i primească şi să-i asculte ca pe Dumnezeu:

[COLOR=blue]“Cuvântul Domnului către Sorin Dumitrescu[/COLOR]
[COLOR=blue]Chemarea către sfinţenie şi lucrarea credinţei[/COLOR]
[COLOR=blue]S[/COLOR][COLOR=blue]crieţi cuvântul lui Dumnezeu şi mergeţi cu el la acela spre care Domnul vă trimite, căci cel ce nu este împotriva Domnului, acela este cu Noi, acela este cu voi, iar [/COLOR][COLOR=fuchsia]cel care vă primeşte pe voi, pe Mine Mă primeşte[/COLOR][COLOR=blue]. Amin.”[/COLOR] (din “Cuvântul lui Dumnezeu”, 16/29 decembrie 1990)
Apoi, Sorin este tocmit la lucru. Pentru început însă, va trebui să se lepede de sine şi de învăţătura strămoşească, pe care va trebui s-o înlocuiască cu înţelepciunea pucioşească, venită “de la izvor”(adică, de la liderii pucioşi):
[COLOR=blue]“ Aşează-te întru înţelepciunea ce coborâtă prin acest izvor, căci iată, [/COLOR][COLOR=fuchsia]vreau să te tocmesc pentru lucrul Meu cel ascuns; ascuns[/COLOR][COLOR=blue], ca să-l pot lucra şi ca să-l pot împlini.” [/COLOR] (din “Cuvântul lui Dumnezeu”, 16/29 decembrie 1990)
Ascunderea pare a fi indispensabilă, pentru ca Cel Atotputernic să poată să reuşească. Pe vremea aceea, liderii pucioşi încă nu promovaseră următoarea “maximă”: “[COLOR=blue]Taina este de la Dumnezeu, iar ascunderea de la Diavol[/COLOR]”. Neavând caracter retroactiv, această maximă o putem neglija în acest context, pentru a putea trece liniştiţi mai departe.
Atunci, pot fi descoperite şi informaţiile care vin de la Dumnezeu, adică tainele:
[COLOR=blue]“ […] iată, voi veni spre tine şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]îţi voi descoperi tainele Mele[/COLOR][COLOR=blue], că te-am găsit vrednic să le poţi purta şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]să ajuţi planului Meu ceresc[/COLOR][COLOR=blue] […].”[/COLOR] (din “Cuvântul lui Dumnezeu”, 16/29 decembrie 1990)
Aha, deci asta era: Sorin este vizat pentru niscaiva ajutor, de care are mare nevoie Cel Atotputernic. Ajutorul nu mai vine de la Domnul, Cel ce a făcut cerul şi pământuL; ajutorul vine de la Sorin Dumitrescu către Domnul. Şi cum trebuie să vină? Iată cum: sprijinind făţiş instaurarea monarhiei în ţară:
[COLOR=blue]“ Am dat să cunoască popoarele lumii despre taina României şi despre [/COLOR][COLOR=fuchsia]venirea celui uns de Mine[/COLOR][COLOR=blue]. Iată, intrarea lui în Ierusalim a făcut să răsune în cer cântec de slavă, dar ai săi nu l-au primit, şi l-au alungat din nou în Egipt. Mâna Mea şi puterea Mea îl va aduce, şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]Eu voi triumfa cu puterea Mea prin unsul cel de la Mine[/COLOR][COLOR=blue]. Am scris, prin servii Mei cuvânt de mărturie pentru ziua aceea, şi va mărturisi acel cuvânt.” [/COLOR] (din “Cuvântul lui Dumnezeu”, 16/29 decembrie 1990)
Nu numai schimbarea ordinii constituţionale, dar şi biruinţa Bisericii Noului Ierusalim asupra B.O.R. este proorocită lui Sorin Dumitrescu:
[COLOR=blue]“ Fii credincios, că Domnul face şi aşează biserică [/COLOR][COLOR=fuchsia]nouă[/COLOR][COLOR=blue], biserică [/COLOR][COLOR=fuchsia]sfântă[/COLOR][COLOR=blue], preoţie [/COLOR][COLOR=fuchsia]curată[/COLOR][COLOR=blue], aşa cum este scris, şi biserica se va [/COLOR][COLOR=fuchsia]slăvi[/COLOR][COLOR=blue], şi morţii acestei lumi vor învia, căci Domnul [/COLOR][COLOR=fuchsia]va birui prin biserica Sa cea vie, Biserica Noului Ierusalim[/COLOR][COLOR=blue]”. [/COLOR](din “Cuvântul lui Dumnezeu”, 16/29 decembrie 1990)
Sorin Dumitrescu, care e băiat deştept, va trebui să priceapă prin antiteză că biserica din care el încă mai face parte (B.O.R) este:
- veche
- nu este sfântă
- nu (mai) are preoţie curată
- nu (mai) are slavă
- nu (mai) este vie.
Apoi va trebui să se hotărască, ce are de făcut: rămâne în BOR, sau trece cu arme şi bagaje la NIP?
Din câte ştim noi, Sorin Dumitrescu a ales fără cea mai mică ezitare prima variantă. Dimpotrivă, nu s-a sfiit să spună pe faţă ce gândeşte despre operele artistice cu subiect religios ale colegului său de breaslă, Marian Zidaru:
[COLOR=purple]«Acadelele plastice confecţionate din materiale prolixe[…] obiectele lui Zidaru nu pot fi privite în sine, adorate unilateral, estetic[…] Obiectele şi textele lui Zidaru sunt una, iar fiecare luate în parte sunt incongruente[…][/COLOR][COLOR=fuchsia]eu le-am numit sectante[/COLOR][COLOR=purple][…]»[/COLOR][COLOR=purple] (citate dintr-un articol semnat Sorin Dumitrescu, din ziarul „România liberă“, 1995).[/COLOR]
O a doua misivă sosită din cer pentru Sorin Dumitrescu îl îndeamnă din nou să se înroleze în oastea “Domnului” de la Pucioasa şi-i promite că-l va ajuta să facă minuni:
[COLOR=blue]“ Pace ţie, şi lucrează cu Mine pentru rodul lucrului Meu din zilele ce vin. […] Fii întru Mine, căci cel ce este întru Mine acum, acela va fi, în zilele ce vin, [/COLOR][COLOR=fuchsia]să lucreze minuni mai mari[/COLOR][COLOR=blue] ca acelea lucrate atunci.” [/COLOR](din “Cuvântul lui Dumnezeu”, 28 ianuarie/10 februarie 1991)
Apoi, [COLOR=green]Sorin Dumitrescu[/COLOR] este chemat la demnitatea de [COLOR=green]Apostol[/COLOR]:
[COLOR=blue]“ Iată, vin din nou spre tine, ca să aşez peste tine întreită putere şi ca să fii [/COLOR][COLOR=green]apostol[/COLOR][COLOR=blue], după adevărul cel întru Mine”. [/COLOR](din “Cuvântul lui Dumnezeu”, 28 ianuarie/10 februarie 1991)
În această calitate, [COLOR=green]Şfântul Apostol Sorindumitrescu[/COLOR] este invitat să asculte de liderii pucioşi, servii “de la izvor”, prooroci ai “Dumnezeului” de la Pucioasa. Iar dacă va face aşa, răsplătit va fi şi peste multe va fi pus:
[COLOR=blue]“ Am pe acest pământ izvor tainic, căci Eu n-am părăsit pe poporul Meu cel credincios, şi în toate vremurile am fost şi am lucrat, dar pământul acesta este cel ales de Mine ca să Mă slăvesc în el în vremea aceasta; este ţara strălucirii […] De aceea [/COLOR][COLOR=fuchsia]Mă ridic prin servii Mei[/COLOR][COLOR=blue] şi mai dinainte vestesc sfatul voii Mele, că nimic nu lucrez până nu vestesc taina Mea [/COLOR][COLOR=fuchsia]proorocilor[/COLOR][COLOR=blue]. Iată, Eu sunt, şi lucrez până la sfârşitul plinirii vremurilor, şi fericit este acela care ia parte la sfatul Meu şi lucrează cu Mine, căci [/COLOR][COLOR=fuchsia]acesta peste multe va fi pus[/COLOR][COLOR=blue].” [/COLOR](din “Cuvântul lui Dumnezeu”, 28 ianuarie/10 februarie 1991)