Puciul de la Pucioasa și Euro Ierusalimul
[COLOR=purple]Puciul de la Pucioasa[/COLOR][COLOR=purple] și [/COLOR][COLOR=purple]Euro Ierusalimul (partea a XIII-a)
[/COLOR] O a doua epistolă picată “din cer”, și adresată tot lui Victor Stănculescu, avea să pună punctul pe “i” și să despecetluiască complet taina care, în prima epistolă, se cerea ocrotită de către “primul ostaș al țării”. Capul armatei era chemat acum în mod imperativ ca să contribuie decisiv la re-instalarea regelui Mihai pe tronul țării. Pentru a nu exista vreo șovăială, “Dumnezeul de la Pucioasa” îi mai promitea că nu va încăpea nici o împotrivire la acest “plan ceresc”:
[COLOR=blue]“ Cuvântul Domnului către Victor Stănculescu [/COLOR]
[COLOR=blue]Proorocie pentru venirea regelui Mihai. Neliniștea iscoadelor[/COLOR]
[COLOR=blue]C[/COLOR][COLOR=blue]uvântul lui Dumnezeu se coboară pe pământ. Să se scrie cuvântul cel din cer și să ajungă la cel cu care grăiește Dumnezeu.[/COLOR]
[COLOR=blue] Harul Meu și pacea Mea peste tine din nou, mai-marele oastei României Mele![…]Iată, îl voi așeza pe [/COLOR][COLOR=fuchsia]cel binecuvântat de Mine[/COLOR][COLOR=blue], că el este de la Mine, el este proorocit prin proorocii care au avut cuvânt de la Mine. Îl voi așeza cu brațul Meu cel tare, că de la el și până astăzi nici un mai-mare stătător care a stat peste acest neam nu a mai avut ungerea de la Dumnezeu. Eu nu pot desființa cele proorocite, căci Duhul Meu lucrează și vestește și [/COLOR][COLOR=fuchsia]împlinește în toată vremea[/COLOR][COLOR=blue].” ( [/COLOR]fragment din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Noul Ierusalim-Pucioasa”, datat 9/22 martie 1991, sublin.ns.[COLOR=blue])[/COLOR]
O a treia epistolă căzută “din cer”, și adresată tot lui Victor Stănculescu, avea să fie și ultima. Pucioșii vor acum și mai mult, adică totul: “să pună mâna” pe toată oastea, printr-o îndoctrinare forțată, prin care ideologia lor pseudo-creștină să fie impusă de sus în jos, chiar dacă este înconjurată de suspiciuni. Schimbarea oștirii într-o “oaste sfântă” va trebui impusă de generalul Stănculescu, după regulile primite “de la izvor” (adică de la Pucioasa, unde s-a ticluit “planul lui Dumnezeu”), și după principiul:”Ordinul se execută, nu se discută”:
[COLOR=blue]“Cuvântul Domnului către Victor Stănculescu[/COLOR]
[COLOR=blue]Oastea română trebuie să fie o oaste sfântă. Unsul României trebuie așezat în cinstea ce i se cuvine celui ales.[/COLOR]
[COLOR=blue]I[/COLOR][COLOR=blue]ată, vine Dumnezeu cu cuvântul Său spre tine; vine iar, căci în vremea aceasta ești scris la Dumnezeu mai-mare peste oastea română. Așa ești scris în cer, așa [/COLOR][COLOR=fuchsia]ești prins în planul Meu[/COLOR][COLOR=blue] din zilele acestea.[/COLOR]
[COLOR=blue]Cuvântul dumnezeiesc este sabie cu multe tăișuri, căci Dumnezeu vorbește duhovnicește și [/COLOR][COLOR=fuchsia]nu trebuie să încapă îndoială peste cele cuvântate de Dumnezeu[/COLOR][COLOR=blue]. Oastea română [/COLOR][COLOR=fuchsia]va fi o oaste sfântă[/COLOR][COLOR=blue], iubitul Meu, și de aceea am zis [/COLOR][COLOR=fuchsia]să stai bine lângă Mine și lângă izvorul Meu[/COLOR][COLOR=blue] care curge în România.[…] Oastea română este cea binecuvântată, și [/COLOR][COLOR=fuchsia]va fi să fie sfântă[/COLOR][COLOR=blue], căci este Dumnezeu peste România.” (19 aprilie/2 mai 1991)[/COLOR]
Printre rânduri se poate deduce cum este generalul Stănculescu incitat la violență: el ar urma să pună la cale un puci militar, care “să-i curețe” pe neo-comuniștii de la putere și să aducă armata la cârma țării (asta doar într-o primă fază, pentru ca după aceea, armata condusă tot de Stănculescu să-l readucă fără nici o opoziție pe regele Mihai pe tron):
[COLOR=blue]“ România [/COLOR][COLOR=fuchsia]va fi bine curățită[/COLOR][COLOR=blue] de Dumnezeu, și [/COLOR][COLOR=fuchsia]apoi oastea ei cea sfântă va fi stăpână pe pământul ei cel sfânt[/COLOR][COLOR=blue]. Amin”. […] Oastea Mea cea binecuvântată va fi oastea României, iar [/COLOR][COLOR=fuchsia]cel uns de la Mine este scris că va fi de la Mine peste Ierusalim[/COLOR][COLOR=blue]. “ (19 aprilie/2 mai 1991)[/COLOR]
Aici,[COLOR=fuchsia]Ierusalimul[/COLOR]este denumirea conspirativă a “României celei sfinte”, adică cea eliberată de neo-comuniști și ocupată de “oastea ce sfântă”, reeducată la Pucioasa. Regele Mihai trebuie iubit de către generalul Stănculescu și ajutat să vină la tron, după o lungă așteptare și dor chinuitor de pământul patriei sale. Apoi va conduce țara, dar nu oricum, ci dirjat din umbră de liderii pucioși, cu care “va lucra” nemijlocit:
[COLOR=blue]“ [/COLOR][COLOR=fuchsia]Iubește pe unsul cel de la Mine[/COLOR][COLOR=blue], căci [/COLOR][COLOR=fuchsia]el îi va iubi și[/COLOR][COLOR=fuchsia]va lucra cu cei ce sunt cu Mine[/COLOR][COLOR=blue]. Eu sunt cu el și-i întăresc răbdarea și îi alin dorul lui cel greu, căci greu mai este dorul lui, măi iubitul Meu. Îți spun și Eu ție că greu îl mai apasă dorul de acest pământ[…] “ (19 aprilie/2 mai 1991)[/COLOR]
Generalul Stănculescu nu este decât un“[COLOR=blue]serv[/COLOR]” care trebuie să îndeplinească “[COLOR=blue]planul[/COLOR]” bine ticluit de la Pucioasa. Pentru aceasta, generalul trebuie bine pregătit și i se promite că va fi bine ocrotit de neo-comuniștii lui Iliescu, care “[COLOR=blue]vor să țină încă rob acest neam[/COLOR]”:
[COLOR=blue]“ Eu îmi pregătesc bine lucrul Meu și [/COLOR][COLOR=fuchsia]lucrez după plan bine întocmit[/COLOR][COLOR=blue] și pregătesc și ocrotesc pe cei pe care-i chem [/COLOR][COLOR=fuchsia]să-mi fie servi[/COLOR][COLOR=blue] în zilele gloriei Mele, dar am nevoie de credință tare și nu de îndoială și nu de tăgăduire.[…] și dacă am zis, iată, sunt împlinitor, căci am zis că [/COLOR][COLOR=fuchsia]nici un rău nu se va apropia de tine[/COLOR][COLOR=blue] dacă ești cu Mine, dacă crezi în Mine, și am zis că [/COLOR][COLOR=fuchsia]tu ai nevoie de ocrotire[/COLOR][COLOR=blue]. Am zis că cei ce vor să țină încă rob acest neam, le este teamă de tine, le este teamă că le zdrobești puterea, și am zis că voi lucra și îți voi arăta, ca [/COLOR][COLOR=fuchsia]să știi că sunt cu tine și că te ocrotesc[/COLOR][COLOR=blue] ”.(19 aprilie/2 mai 1991)[/COLOR]
Planul a fost atât de bine întocmit, încât a eșuat cu succes. Iar cât de ocrotit a fost generalul, s-a văzut. Îndată ce guvernul din care făcea și el parte a fost dizolvat, pucioșii l-au uitat pe general, iar promisiunile lor de “ocrotire” nu l-au ajutat să nu-și piardă soția într-un mod tragic și să nu ajungă mai târziu la pușcărie.
Stănculescu este îndemnat să nu asculte decât de liderii pucioși-fiii unsuroși și de Noua Evanghelie de la Pucioasa:
[COLOR=blue]“ Fii dârz și nu te pleca decât Evangheliei Domnului Iisus Hristos, Care Se arată în curând, și [/COLOR][COLOR=fuchsia]Care va lucra văzut prin fiii cei unși ai acestui neam[/COLOR][COLOR=blue]”. (19 aprilie/2 mai 1991)[/COLOR]
O tăcere mormântală a urmat după retragerea generalului din viața publică: nici o epistolă de la Pucioasa! După ani și ani, când a venit scadența răzbunărilor, generalul a înfundat și pușcăria, fără a mai primi vreun semn de la cel care îi promitea cândva că-i va da oricând ajutor, numai să-l cheme: “Dumnezeul de la Pucioasa”.
|