[mariamargareta]

[COLOR=purple]Puciul de la Pucioasa[/COLOR][COLOR=purple] şi [/COLOR][COLOR=purple]Euro Ierusalimul (partea a XVII-a)

[/COLOR] [COLOR=purple]9. Pasaje din mesajele “venite din cer” către preotul Gherasim[/COLOR]

Preotul Gherasim este manipulat de către liderii pucioşi ca să aducă “ungere” lui Ilie Bunea-fiul, cel care avea să fie astfel primul “preot” al Bisericii Noul Ierusalim. Deşi canonic ar fi ca hirotonia să se facă de un episcop, aici s-a încălcat în mod deliberat această condiţie. [COLOR=fuchsia]Puterea de ungere cerească este[/COLOR] [COLOR=fuchsia]de la Şfânta Virginia[/COLOR] (nu de la Duhul Sfânt). Căci Verginica trâmbiţează din nou (de data aceasta în chip nevăzut, cu duhul ei din ceruri) şi-l alege pe Gherasim ca să pună umărul la efortul de întreită schimbare:
- a bisericii ( “[COLOR=fuchsia]căci biserica va fi nouă în curând[/COLOR]”),
- a ierarhiei canonice( căci ierarhii şi preoţii “bisericii din lume” n-au fost în stare să facă nouă biserica pe care “[COLOR=fuchsia]au stăpânit-o în vremea cea mai de pe urmă[/COLOR]”,
- a calendarului şi a sărbătorilor bisericeşti( căci se va trece de la stilul nou la stilul vechi, în curând). Şi iată cum trâmbiţează ea din ceruri:

[COLOR=blue]“ Trâmbiţarea sfintei Virginia peste preotul Gherasim[/COLOR]
[COLOR=blue]Îndemn la ascultare de cei aleşi ai Domnului pentru lucrarea mântuirii făpturii[/COLOR]

[COLOR=blue]S[/COLOR][COLOR=blue]e aşează mămica Gigi la lucru ca să scrie încă o carte, măi copii[…] [/COLOR]
[COLOR=blue]O, fiule Gherasime […] am lucrat ca să te adaug lucrului meu din vremea aceasta. […] Te-am adus şi te-am lipit lucrului Meu ca să mărturiseşti despre Domnul şi despre mine[…] Te-am adăugat lucrului meu[…] Ţi-am folosit şi mânuţa ta, şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]am pus şi în ea putere de ungere[/COLOR][COLOR=fuchsia]cerească[/COLOR][COLOR=blue], şi a făcut Domnul semn văzut de mulţi martori, semnul întreitei cruci, în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, atunci când Domnul a uns peste biserica Sa ce va să fie pe cel pe care-l avem ales să fie în fruntea turmei bisericii, [/COLOR][COLOR=fuchsia]căci biserica va fi nouă în curând[/COLOR][COLOR=blue]. Te-am ales şi te-am lipit de mine ca să fie crezută aşezarea pe care [/COLOR][COLOR=fuchsia]o stricaseră cei care au stăpânit biserica în vremea cea mai de pe urmă[/COLOR][COLOR=blue], şi am lucrat ca să aşezăm peste acest popor, să punem la loc sărbătorile sfinţilor, căci erau strămutate de la locul lor.” (18 februarie/3 martie 1991)[/COLOR]
Ilie Bunea (zis [COLOR=blue]Iliuţă[/COLOR]) este cotat ca un biet copil neştiutor, bun de manipulat conform [COLOR=blue]planului[/COLOR] pucioşilor, care se folosesc de Gherasim pentru a da “hirotoniei” lui Iliuţă o aparenţă de canonicitate. Gherasim “face ascultare”, iar “copilul Iliuţă” primeşte sarcină să facă liturghie în fiecare zi pentru “[COLOR=fuchsia]poporul cel slab de tot[/COLOR]” al “Dumnezeului” de la Pucioasa:
[COLOR=blue]“ Te-am lipit cu mine şi am venit împreună în acest acoperământ, pentru că eu am găsit [/COLOR][COLOR=fuchsia]scris în planul lui Dumnezeu pe copilul[/COLOR][COLOR=blue] cu care am făcut legământ să încep aici [/COLOR][COLOR=fuchsia]jertfă de fiecare zi pentru acest popor slab de tot[/COLOR][COLOR=blue] faţă de puterea care trebui să se vadă la fiii acestui popor. Am avut scris acest [/COLOR][COLOR=fuchsia]copil ales de Dumnezeu[/COLOR][COLOR=blue] şi am venit la vremea hotărâtă şi te-am luat cu mine,ca să vii aici şi ca să fii crezut de la mine în poporul meu, şi ca [/COLOR][COLOR=fuchsia]să fie acest copil aşezat la lucru[/COLOR][COLOR=blue] ca să aducă lui Dumnezeu jertfă plăcută şi curată pentru izbăvirea şi luminarea poporului meu.” (18 februarie/3 martie 1991)[/COLOR]
Gherasim nu lucrează de capul lui, ci după planul primit de la liderii pucioşi, care pretind că este şi “[COLOR=fuchsia]planul cerului[/COLOR]”:
[COLOR=blue]“ Ţi-am făcut cunoscut planul cel cu poporul meu şi am lucrat peste tine cu tot cerul, după [/COLOR][COLOR=fuchsia]planul cerului[/COLOR][COLOR=blue], ca să aduci spre ştire aşezarea cea de aici.” (18 februarie/3 martie 1991)[/COLOR]
Tot preotul Gherasim este desemnat să facă “ungerea preoţiei” şi peste ceilalţi doi candidaţi aleşi de către pucioşi: Nicolae Nedelcu şi Spiridon Şerban. Cei doi urmează să-l sprijine pe Iliuţă într-o “întreită lucrare liturgică” de fiecare zi. De acum încolo, ei vor fi cunoscuţi sub denumirea de “cei trei fii unşi” sau “troiţa şfântă”:
[COLOR=blue]“ A dat Domnul spre împlinire şi a vestit prin tine, mai înainte ca să se împlinească cele ce s-au împlinit, şi iată, am adăugat acestui copil, [/COLOR][COLOR=fuchsia]ca să fie trei stâlpi întăriţi aici[/COLOR][COLOR=blue], [/COLOR][COLOR=fuchsia]întreită jertfă[/COLOR][COLOR=blue], ca să se lucreze cu putere în vremea aceasta, că iată, se lucrează la vremea biruinţei acum. [/COLOR][COLOR=fuchsia]Am pus aici la lucru pe fiecare[/COLOR][COLOR=blue], după cum am găsit scris în planul de la Dumnezeu, căci Domnul lucrează aici pentru acest popor, şi lucrează după plan bine întocmit.” (18 februarie/3 martie 1991)[/COLOR]
Gherasim n-a fost “ales” la întâmplare de către liderii pucioşi, pentru “a face pe arhiereul”. Profilul lui de “văzător cu duhul”, marcat de labilităţi pshice şi de apetitul pentru “vedenii”, era perfect. Gherasim a auzit şi el despre lelica Maria de la Pucioasa prin care “vorbea Domnul” şi imediat a început să aibă vedenii “la subiect”. Vedeniile lui explică destul de bine de ce a ajuns urgent la Pucioasa şi de ce a fost angajat ca să-i “hirotonească” pe cei trei “preoţi” pucioşi. Iată cum îşi povesteşte Gherasim însuşi experienţele sale de la Pucioasa (versiunea originală, tipărită în anul 1995, este redată cu culoarea albastră; pasajele cu culoare roşie reprezintă unele adăugiri frauduloase, respectiv “cosmetizările” principale aduse textului de către liderii pucioşi, odată cu reeditarea din anul 2006 a cărţii “Cuvântul lui Dumnezeu”):
[COLOR=blue]Sunt Gherasim, preot la Piatra Neamţ[/COLOR][COLOR=red], şi sunt cuprins de vederea celor ce nu se văd[/COLOR][COLOR=blue]. Pe 25 mai 1990, în ziua celei de-a treia aflări a capului sfântului Ioan Botezătorul, după ce am citit acatistul sfântului Ioan Botezătorul şi al sfântului Nicolae, am avut deodată o mare pace sufletească, apoi am început să plâng şi să mă rog în taină pentru pacea creştinilor pe care i-am cunoscut prin proorociţa Maria (sora proorociţei Verginica), căci am văzut neînţelegere între ei. Şi am văzut un munte înalt, căruia nu i se vedea vârful, care părea să străpungă cerul. Pe acel munte era un castel de aur curat în forma unei migdale. Acest castel era păzit de patru heruvimi cu săbii de foc. Un alt heruvim, al cincilea, era la intrare în castel, tot cu o sabie de foc în mână. Acesta nu dădea voie nimănui să intre în castel dacă nu era pregătit. Le spunea tuturor ce au de îndeplinit şi, dacă ascultau şi împlineau, puteau intra în castel. La acest castel veneau încolonaţi ca la armată, în rânduri de câte 5, mulţi oameni, dar ca să poată ajunge la castel, trebuiau să treacă pe un drum foarte îngust, numai pentru 5 persoane lăţime, drum care şerpuia paralel cu o prăpastie. Unii dintre ei mergeau pe partea dreaptă a drumului, aveau în mână câte o sabie de foc şi intrau în castel. Pe ceilalţi, o mână neagră îi împingea în prăpastie, dar li se spunea la fiecare ce anume are de împlinit. Deasupra castelului era Sfânta Treime în felul acesta: trei ochi şi trei bărbi, adică Dumnezeu Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt. Părea un om cu trei ochi şi cu trei bărbi, totul pe acelaşi chip. O voce se auzea: „Hristos a înviat!“; alta: „Cuvine-se cu adevărat!“; alta: „Sfânt, Sfânt, Sfânt, Domnul Savaot!“. Acest castel era învăluit de o pară de foc, ce se învârtea continuu, iar de castel nu se putea apropia nimeni, că ar fi fost ars. Focul acela mergea şi prin faţa uşii de la intrare, dar pe cei pregătiţi nu-i ardea, căci erau din acel foc. Am înţeles atunci neînţelegerea dintre creştinii hrăniţi de Dumnezeu prin mama Verginica şi mama Maria, şi mulţumesc lui Dumnezeu şi la tot cerul sfânt de această taină. [/COLOR]
[COLOR=blue]Pe 10 iulie[/COLOR][COLOR=red], anul 1990,[/COLOR][COLOR=blue] eram la Bucureşti, la Sfântul Dumitru. Deodată, [/COLOR][COLOR=red]am avut o vedenie:[/COLOR][COLOR=blue] în mijlocul celor trei cruci de piatră [/COLOR][COLOR=red]de la Patriarhie[/COLOR][COLOR=blue] a apărut un domn care mi-a spus să iau în spate crucea cea mare de piatră. Atunci am spus acelui domn că mi se pare grea, că doar o macara o poate ridica, dar domnul [/COLOR][COLOR=red]acela[/COLOR][COLOR=blue] mi-a zis că nu e grea, şi atunci am luat-o şi am plecat cu ea în spate spre Pucioasa. Când am ajuns acolo, creştinii m-au primit cu toată dragostea, şi m-am uşurat de greutatea din spate. Acolo, în curte, [zăresc][/COLOR][COLOR=red][am zărit][/COLOR][COLOR=blue] trei găuri în pământ, ca nişte fântâni cu apă. Pe acele găuri ieşeau foi scrise cu vedenii şi proorocii de la [/COLOR][COLOR=red]mama[/COLOR][COLOR=blue] Verginica şi mama Maria. Mi-a apărut apoi acelaşi domn de la Bucureşti, care mi-a zis că a sosit vremea ca aceste proorocii să fie cunoscute şi explicate. [/COLOR]