[mariamargareta]

[COLOR=purple]Puciul de la Pucioasa[/COLOR][COLOR=purple] şi [/COLOR][COLOR=purple]Euro Ierusalimul (partea a XVIII-a)

[/COLOR] [COLOR=blue]Tot în acea zi, cum stăteam în curte la acei creştini, am simţit cum mă cuprindeau nişte curenţi de aer şi am început să plâng, şi deodată îmi apare în faţă acel domn care avea cu el mii de lumânări cu lumini strălucitoare. Apoi au apărut nişte blocuri cu trei etaje, şi alături de ele, chilii în diferite culori. M-a întrebat domnul acela unde mă aflu, şi i-am răspuns că sunt la Pucioasa. „Nu“, mi s-a răspuns. „Nu. Eşti în oraşul vedeniilor. Adu-ţi aminte că în 1967, când erai preot la Dorohoi, ţi-am arătat oraşul vedeniilor Noului Ierusalim. Tu mi-ai zis că te simţi în ceruri, iar Eu ţi-am spus că şi pe pământ va fi ca-n ceruri şi că vei ajunge vremea şi vei vedea cu ochii aceasta“. [/COLOR]
[COLOR=blue]La 19 februarie 1991 am văzut-o pe mama Maria că era în convorbire cu Dumnezeu, prin rugăciune. Şi am văzut doi porumbei albi, unul la gura mamei Maria, şi unul aducea grâu din ceruri. Domnul Iisus Hristos era viu în mama Maria. O rază de lumină ieşea din gura ei, şi îngerii cântau: „Hristos a înviat!“. Apoi am văzut-o pe cel mai înalt munte din lume, dar, un diavol cu o caţă, voia să o tragă de pe munte în prăpastie. Am strigat la sfântul Mihail să vină în ajutor, şi o sabie de foc a apărut ca un fulger şi a topit diavolul. Am văzut-o apoi pe maica Verginica cu oraşul Noului Ierusalim în braţe, şi mii de îngeri îl păzeau cu săbii de foc. După aceea l-am văzut pe sfântul Ioan Botezătorul supărat cu o sabie de foc în mână, spunând că i-a sosit vremea să omoare pe irozii şi irodiadele care i-au tăiat capul fiindcă spunea adevărul.[/COLOR]
Motivaţia pentru care liderii pucioşi au apelat la aceste cosmetizări ale textului este analizată pe larg pe acest blog, în articolul 47. Misterele Pucioasei (XLIII): Cartea “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa ( Partea a XXXI-a. Schimbări în capitolul Mărturisiri ale creştinilor, la 25 martie 1995)
Acesta este aşadar profilul psihic al preotului Gherasim, personajul care a adus în lume “preoţia cea nouă, după rânduiala lui Melchisedec”, şi a lăsat-o pe creştetele celor trei “fii unşi”, cei ce aveau să fie “Şfânta Troiţă a Noului Ieruşalim”:
[COLOR=blue]“ Căci am făcut început nou, început tainic după rânduiala lui Melchisedec şi am aşezat în această grădină troiţă vie şi ca să se aducă întreită jertfă vie şi curată, precum Eu curat sunt” ( [/COLOR]fragment din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Noul Ierusalim-Pucioasa”, datat 22 iulie 1992; sublin.ns.[COLOR=blue])[/COLOR]
După ani de zile, măcinată de invidie şi de lupte intestine pentru putere, “troiţa” s-a făcut ţăndări: cei trei “preoţi” au înlocuit dragostea dintre ei cu ura, iar speranţa întâlnirii iminente cu Domnul, cu deznădejdea.
Ca un firesc, Şfânta Virginia în cuvântul ei preţuieşte fără şovăire viziunile “lucrătorului” Gherasim, iar pe sine însăşi se preţuieşte ca pe o regină care împărăţeşte ( sau ca o împărăteasă care regeşte – tot una este) a liderilor pucioşi, “copilaşii de la Pucioasa”:
[COLOR=blue]“ Te-am unit cu mine ca să mă ajuţi, şi când [/COLOR][COLOR=fuchsia]am intrat ca o regină în acest locaş[/COLOR][COLOR=blue] ca [/COLOR][COLOR=fuchsia]să împărăţesc[/COLOR][COLOR=blue] aici şi ca să încep să sun aici, şi de aici peste tot poporul meu, atunci când am văzut că se apropie vremea ridicării mele spre lucru [/COLOR][COLOR=fuchsia]prin aceşti copilaşi[/COLOR][COLOR=blue], am venit spre ei şi le-am arătat în vedenie cerească [/COLOR][COLOR=fuchsia]încă un lucrător alături aici, cu mine şi cu ai mei[/COLOR][COLOR=blue]. Şi te-am adus apoi aici cu mărturisiri cereşti, şi au fost scrise aici toate mărturisirile care întăresc [/COLOR][COLOR=fuchsia]vremea lucrului meu cu aceşti copii[/COLOR][COLOR=blue]. (18 februarie/3 martie 1991)[/COLOR]
[COLOR=fuchsia]Şfânta Regină Virginia[/COLOR][COLOR=fuchsia] care împărăţeşte[/COLOR] se arată aşadar la rândul ei mare amatoare de “vedenii” cereşti, prin care şi lucrează neostoit, de altfel. De asemenea, ea dezvăluie că cel care le-a adus pucioşilor ideea schimbării calendarului este însuşi acest Gherasim de la Moldova (probabil un simpatizant fervent al Bisericii de stil vechi de la Slătioara), pe care îl elogiază pentru serviciile lui nepreţuite:
[COLOR=blue]“ O, cât s-a luptat duhul rău să te ţină departe de lucrul meu de aici! Eu sunt aici mereu, şi mereu te aştept, că mă doare, şi rău de tot mă doare când îi văd zdrobiţi de săgeţi şi când îi văd nemângâiaţi. Iată, îţi spun acum că nimeni din poporul meu nu te-a iubit atât cât te iubesc aceştia, şi nimeni n-a lucrat credinţă în cele de sus aşa cum au lucrat ei, cu credinţă în aşezarea pe care am venit s-o pun la loc aşa cum a fost ea în toate vremurile strămoşeşti şi părinteşti, [/COLOR][COLOR=fuchsia]aşezarea sărbătorilor cereşti,[/COLOR][COLOR=blue] căci de cer au fost aşezate şi nu de cineva de pe pământ, aceste sărbători ale bisericii.” (18 februarie/3 martie 1991)[/COLOR]
Din context reiese că numai liderii pucioşi au fost încântaţi de ideile novatoare ale lui Gherasim de la Moldova, iar ceilalţi creştini au încercat să se opună acestei schimbări a calendarului; nu pentru că ar fi fost mai bună sau mai rea, ci pentru a nu creea o nouă schismă în biserică.
Odată făcută revenirea la stilul vechi, pucioşii aspiră să o impună întregii Biserici, pe care ei n-o mai consideră vie, ci moartă, deoarece singura biserică vie este biserica lor:
[COLOR=blue]“[/COLOR][COLOR=blue] Această aşezare la loc [/COLOR][COLOR=fuchsia]trebuie să fie în curând lucrată peste toată biserica Domnului[/COLOR][COLOR=blue]. Şi iată, va fi [/COLOR][COLOR=fuchsia]biserică nouă[/COLOR][COLOR=blue], biserică sfântă, biserică vie. Aici avem început de biserică vie, aici a pus Domnul o temelie vie, şi lucrează Domnul aici, ca să se facă lumină de aici peste tot.” (18 februarie/3 martie 1991)[/COLOR]
Şfânta Virginia îl îndeamnă pe Gherasim să rămână mai departe alături de liderii pucioşi şi să “lucreze” mai departe împreună cu ei, pentru mângîierea liderilor pucioşi care fabrică din greu “cuvântul”. Prilej de a observa că pasajul ”[COLOR=fuchsia] mă aduc pe mine cu cuvântul în mijlocul poporului meu[/COLOR]” dezvăluie că “poporul” şi “cuvântul” nu sunt ale lui Dumnezeu, ci ale Virginiei. Avem de-a face aşadar nu cu “cuvântul lui Dumnezeu”, ci cu “cuvântul Virginiei”; iar Virginia fiind de mult în mormânt, o exprimare şi mai exactă ar fi “cuvântul liderilor pucioşi”, adus “poporului liderilor pucioşi”:
[COLOR=blue]“ Stai în lucru cu mine. Stai cu inima şi cu mângâierea peste acest cuib de inimioare care sunt puse la lucrul mântuirii făpturii lui Dumnezeu. Stai cu inima lipită aici. Fii un duh cu ei mereu, că duhul rău îşi face mereu cotloane ascunse, ca să atace la timp şi la netimp acest acoperământ şi acest început de împărăţie cerească. […] Eu sunt mereu aici, dar [/COLOR][COLOR=fuchsia]vreau să punem mereu mângâiere peste inima acestor copilaşi care mă aduc pe mine cu cuvântul în mijlocul poporului meu[/COLOR][COLOR=blue]. Misiunea acestor copii este cerească şi nu este uşoară, dar aici lucrează cerul. Hai cu cerul, că eu sunt aici şi lucrez după planul întocmit de cer. Amin. […] Un picuţ mai avem de tras din greu, şi apoi vom intra în bucurie.” (18 februarie/3 martie 1991)[/COLOR]
N-a fost să fie aşa. Din motive neelucidate, Gherasim i-a părăsit pe pucioşi pentru totdeauna.