Puciul de la Pucioasa și Euro Ierusalimul
[COLOR=purple]Puciul de la Pucioasa[/COLOR][COLOR=purple] și [/COLOR][COLOR=purple]Euro Ierusalimul (partea a XIX-a)
[/COLOR] [COLOR=purple]10. Pasaje din mesajele “venite din cer” către Maria de la Ucea[/COLOR]
Să nu credeți că liderii pucioși și acoliții lor apropiați trăiesc cu aer; sau, cum spune Biblia, [COLOR=#993300]“cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu”(Mat. 4,4).[/COLOR] De aceea, orice ajutor material și financiar este binevenit. Desigur, toți sponsorii sunt recompensați în mod obligatoriu cu “obiecte de artă”, adică ceea ce iese din mâinile câtorva pucioși mai talentați, care sunt tocmiți pe viață simbriași fără soldă (sau soldați fără simbrie – tot aia e) în slujba liderilor pucioși. Una din devotatele simpatizante și cotizante este și Vlad Maria, o creștină din micuța localitate ardeleană Ucea de Jos din județul Brașov. Râvna ei de la începuturi este recompensată cu un “cuvânt din cer”, în care Șfânta Virginia vorbește de pe lumea cealaltă și o încurajează pe [COLOR=green]Maria Delaucea[/COLOR] să-și continue “lucrarea” (adică să mai dea), iar pe pucioși să-i aibă mereu la inimă, la inima ei mare și dulce. Și mai ales, [COLOR=fuchsia]să aibă grijă de Dumnezeu[/COLOR], și “să iubească locul șfânt de la Pucioasa”, după principiul sănătos: “[COLOR=purple]Dar, din dar se face[/COLOR]”:
[COLOR=blue]“ Cuvântul sfintei Virginia către creștina Maria de la Ucea[/COLOR]
[COLOR=blue]Suferința este cămașa curățeniei.[/COLOR]
[COLOR=blue]O,[/COLOR][COLOR=blue] inimioară dulce, că dulce îți este inimioara! Hai, mămică, să vorbim un picuț amândouă[…] Și iată, vorbește mama Gigi cu tine. Eu ți-am încredințat o lucrare, [/COLOR][COLOR=fuchsia]ca să-mi ai grijă de Dumnezeu[/COLOR][COLOR=blue] și [/COLOR][COLOR=fuchsia]să iubești acest loc, după darul[/COLOR][COLOR=blue] care ți-a fost dat de la Dumnezeu.”(8/21 decembrie 1990)[/COLOR]
Șfânta Virginia recunoaște deschis că cei 25 de ani de “propovăduire” asupra creștinilor din “poporul său cel de demult” (anii 1955 – 1980) au fost un eșec: ei și-au învârtoșat inimile, s-au răzvrătit și au trădat. De aceea, cu actualii lideri pucioși (copiii de la ieslea cuvântului) ea va trebui să lucreze nu numai tainic, ci și ascuns:
[COLOR=blue]“ Eu am dat cuvânt acestor copii ca să știe lucrul tău, și vezi mereu cum sunt cu tine ca să te ajut să-ți împlinești lucrarea aceasta, fiindcă eu [/COLOR][COLOR=fuchsia]în poporul cel de până acum nu am sprijin[/COLOR][COLOR=blue], și [/COLOR][COLOR=fuchsia]trebuie să lucrez [/COLOR][COLOR=red]tainic[/COLOR][COLOR=red]și[/COLOR][COLOR=red]ascuns[/COLOR][COLOR=fuchsia]cu acești copii[/COLOR][COLOR=blue] ca să ajung la capăt bun cu ei pentru tot poporul meu, dar nu pot lucra cu cei slabi la inimă, nu pot cu cei neînțelepți și nu pot cu cei trădători.” (8/21 decembrie 1990)[/COLOR]
[COLOR=green]Maria Delaucea[/COLOR] este cotată ca o creștină de nădejde, căci s-a lăsat folosită de spiritul Verginicăi:
[COLOR=blue]“ [/COLOR][COLOR=fuchsia]Te-am folosit[/COLOR][COLOR=blue] și pe tine de ajutor, scumpa mea. Te-am încercat și te-am găsit vrednică să-mi ajuți acești copii să-i scot din mijlocul lumii și să lucreze cerului.” (8/21 decembrie 1990)[/COLOR]
Recompensa Mariei este iubirea lui “Dumnezeu Cel de la Pucioasa”, unica adevărată, căci nimeni n-o iubește pe ea cu adevărat, și de aceea și plânge ea mereu:
[COLOR=blue]“ Nimeni nu te poate iubi mai mult decât Dumnezeu. [/COLOR][COLOR=fuchsia]Toți cei care ar zice că te iubesc, acea iubire este o deșertăciune[/COLOR][COLOR=blue], căci adevărata iubire e numai una, scumpa mea. Dacă ai vedea tu cât lupt eu pe urmele tale, dacă ai vedea cât rău dobor eu la pământ ca să te țin pe tine în picioare, ai plânge mai mult decât plângi tu mereu.” (8/21 decembrie 1990)[/COLOR]
Afirmația de mai sus o face să pălească pe o alta, spusă un pic mai devreme, în care dragostea liderilor pucioși nu mai părea deșertăciune:
[COLOR=blue]“ [/COLOR][COLOR=fuchsia]Atâta dragoste am pus eu în inima acestor copii ai mei pentru tine[/COLOR][COLOR=blue], pentru că aceștia nu fac nimic decât ce le spune Dumnezeu să facă.” (8/21 decembrie 1990)[/COLOR]
Prinsă în caruselul întrajutorărilor (tu îmi dai o mână, eu îți dau degetul mic), Maria n-are nici o șansă să mai scape de posesivitatea spiritistă:
[COLOR=blue]“ [/COLOR][COLOR=fuchsia]Eu nu te las[/COLOR][COLOR=blue], pentru că nu pot să te las, dar nu te îndura nici tu să mă lași. Să avem dragoste una de alta, că eu pe toți copiii mei îi ajut […]” (8/21 decembrie 1990)[/COLOR]
|