[mariamargareta]

[COLOR=purple]Puciul de la Pucioasa[/COLOR][COLOR=purple] şi [/COLOR][COLOR=purple]Euro Ierusalimul (partea a XXII-a)

[/COLOR] Liderii pucioşi sunt însă tot mai contestaţi de voci care nu le mai suportă comportamentul abuziv, discordant şi dictatorial. “Obştea” de la Fundeni, spre exemplu, s-a răzvrătit pe faţă atunci când liderii pucioşi au vrut s-o pună pe Elena “străjer” la Fundeni, deşi cei de la Fundeni voiau pe altcineva.
[COLOR=blue]“ Aveţi grijă, mămică, să nu vă faceţi părtaşi cu cei care se ridică măcar cu un cuvânt [/COLOR][COLOR=fuchsia]împotriva[/COLOR][COLOR=blue] aşezării mele de aici şi a [/COLOR][COLOR=fuchsia]celor pe care-i am aici puşi la lucrul meu[/COLOR][COLOR=blue] şi la lucrul acestei mari taine de mântuire şi de înviere. Lucraţi şi pentru cei din poporul nostru care nu înţeleg să se ridice. Lucraţi cu duhul blândeţii şi cu cuvântul puterii cereşti, ca să cadă sub puterea cuvântului cel bun [/COLOR][COLOR=fuchsia]cei care încă mai stau în sângele lor[/COLOR][COLOR=blue], că iată, creştinii mei de la Bucureşti nu vor să mă lase să le şterg păcatul pe care-l au scris la Dumnezeu, şi pentru asta suferă cu toţii greutatea duhului întunericului, care este peste ei, că aşa este scris: “Cel ce urăşte pe fratele său, este în întuneric”. [/COLOR][COLOR=fuchsia]Aceia urăsc pe copiii mei de aici şi îi vorbesc de rău şi le ridică vină[/COLOR][COLOR=blue], şi ei nu ştiu ce fac cu păcatul acesta, şi mare este păcatul acesta la Dumnezeu, că eu nu ştiu cum să-i mai iubesc, cum să-i mai întăresc, cum să-i mai mângâi pe aceştia pe care-i am aici la lucru, şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]vai celor ce-i dispreţuiesc şi îi învinuiesc pe ei[/COLOR][COLOR=blue], că ei nu ştiu de ce se ating bieţii de ei că se sfărâmă lovind în această piatră pe care a pus-o Sfânta Treime [/COLOR][COLOR=fuchsia]în acest unghi[/COLOR][COLOR=blue]. Hristos este piatra, şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]Hristos este în aceştia[/COLOR][COLOR=blue], dar aceia nu ştiu ce hulesc ei. Lucraţi cu ce puteţi şi pentru ei, poate vom reuşi să le micşorăm acest păcat, să nu rămână până în sfârşit sfărâmaţi de această piatră, căci ei singuri se lovesc în ea. “(17/30 decembrie 1990)[/COLOR]
Consemnăm în acest torent de vorbe acre şi blesteme (“[COLOR=fuchsia]vai celor ce-i dispreţuiesc şi îi învinuiesc pe ei[/COLOR]”) teama nedisimulată că răzvrătirea pucioşilor bucureşteni faţă de liderii lor de la Pucioasa ar putea deveni contagioasă şi pentru alte “obşti”. A ridica vină (chiar şi motivată) asupra liderilor pucioşi a fost şi este inadmisibil, luând proporţiile unui delict. De aceea, orice sâmbure de revoltă trebuie înăbuşit în faşă, cu ameninţări şi cu blesteme. Liderii pucioşi se autodenumesc, nici mai mult, nici mai puţin, “capul unghiului” în care este aşezat şi se odihneşte Hristos. Aici se dă pe faţă erezia românească a secolului XX: Hristos este în ei, “[COLOR=fuchsia]Hristos este în aceştia[/COLOR]”, aşadar, cei care-i vorbesc de rău pe liderii pucioşi, automat Îl atacă pe Hristos, şi de aceea se vor sfărâma în această Piatră pe care liderii pucioşi pretind că o ţin la sân. Atunci, ce trebuie făcut? Pucioşii trebuie cocoloşiţi, după exemplul lui “mama Gigi”: iubiţi, întăriţi şi mângâiaţi. Scrisoarea aceasta fiind adresată lui Marian Zidaru, dumnealui aşa va trebui să facă de acum încolo. Şi să înveţe şi din greşelile altora, care s-au răzvrătit, voind să-şi pună “străjer” după capul şi după gustul lor, nesocotindu-le gusturile liderilor pucioşi.
Interesant este că istoria adesea se repetă. Peste ani de zile, o “pâclă groasă” avea să se aşterne peste “obştea” de la Bucureşti (alta decât cea dela Fundeni). Pasă-mi-te, liderii pucioşi voiau să le pună şi lor un “străjer”, ales, chipurile, după voia creştinilor. Zis şi făcut. De la Pucioasa au venit liderii pucioşi, însoţiţi de acoliţii cei mai fideli, ca să conducă “lucrările”. Întrunirea a avut loc în atelierul lui Marian Zidaru. Mai întâi, liderii pucioşi au făcut un lobby foarte fin, făcând aluzie pe departe că Viorel Ivan ar fi cel mai bun ca “străjer”. Apoi, creştinii au votat “democratic”: în secret, pe bileţele. Şi… surpriză! a ieşit cu cele mai multe voturi “pentru” tocmai cel mai preţuit de ei: Marian Zidaru. Liderii pucioşi au fost şocaţi: [COLOR=green]Ei, drăcie![/COLOR][COLOR=green] Au ales pân-au cules! Că doar le-am sugerat dinainte imbecililor de alegători pe cine să aleagă![/COLOR] (le-au sugerat pe ocolite, fireşte; nu puteau să le zică mură-n gură că liderii pucioşi se gândiseră la altcineva: la Viorel Ivan!). Căci poate nu ştiţi, dar Marian Zidaru nu mai era de mult pe gustul lor, pentru că era prea vertical pentru ei. Nici Victoria Zidaru nu mai era în graţiile lor, căci prea era “independentă” şi bine-văzută în “lumea-bună”. Lor le trebuia un om cu şira spinării îndoită până la pământ, o caricatură a umilinţei întruchipate şi închipuite, un yes-man, şi tocmai de aceea îl doreau pe Viorică. Dar uite că n-a fost să fie: încuiaţii ăia de bucureşteni încă îi mai iubeau pe Zidari! Liderii pucioşi s-au făcut negri de supărare, au suduit printre dinţi, “şi-au luat jucăriile”, s-au îmbarcat claie peste grămadă în maşinile cu care veniseră şi s-au întors val-vârtej la Pucioasa. Bineînţeles că “au uitat” să-l ungă “străjer” pe cel care fusese ales în mod democratic de popor, pe Marian Zidaru. Drept pedeapsă că au fost grei de cap şi că n-au înţeles pe cine-l voia “Dumnezeu” ca să fie “străjer” peste ei, pucioşii bucureşteni au rămas fără “străjer” până în ziua de astăzi. Şi uite-aşa se scrie de fapt istoria pucioşilor: “democratic”, dar printre rânduri. Printre rânduri frumoase şi adânc ticluite, numite pompos:”Cuvântul lui Dumnezeu”.
Expresia “[COLOR=fuchsia]cei care încă mai stau în sângele lor[/COLOR]” este o expresie dragă şi consacrată a liderilor pucioşi, prin care ei îi blamează pe aceia care încă nu s-au despărţit cu totul de mamă, de tată, de fraţi, de surori, de soţie şi de copii (că doar aşa scrie şi în Biblie!), să-şi spele toate păcatele şi mai ales creierele (asta… nu mai scrie!!), iar apoi să-i urmeze pe liderii pucioşi şi învăţătura lor pucioasă (…şi nici asta nu scrie!!!).