[mariamargareta]

[COLOR=purple]Puciul de la Pucioasa[/COLOR][COLOR=purple] şi [/COLOR][COLOR=purple]Euro Ierusalimul (partea a XXIV-a)

[/COLOR] [COLOR=purple]13. Pasaje din mesajele “venite din cer” către părintele Visarion Iugulescu[/COLOR]

Visarioniştii au o reputaţie de creştini râvnitori, habotnici şi solidari. Liderii pucioşi şi-au făcut cu ei o socoteală simplă: decât să culeagă “la noroc” câte un creştin din B.O.R., din An în Paşti, mai bine adună cu japca o turmă întreagă şi o aduc în staulul lor, cu măgar cu tot. Zis şi făcut: Îndată vine un cuvânt languros din cer care să-l gâdile plăcut la urechi pe măgarul turmei şi să-l înduplece ca să-şi dea oile pe mâna pucioşilor, ca să-şi [COLOR=fuchsia]înmulţească[/COLOR] ei turma:

[COLOR=blue]“ Cuvântul Domnului către părintele Visarion Iugulescu[/COLOR]
[COLOR=blue]Domnul îl îndeamnă la împlinirea sfinţeniei turmei sale[/COLOR]

[COLOR=blue]B[/COLOR][COLOR=blue]inecuvântată să fie, şi zi de mărturie să fie această zi, căci Hristos, lumina învierii, lucrează astăzi [/COLOR][COLOR=fuchsia]minune de înmulţire[/COLOR][COLOR=blue] de inimi vii şi pregătite pentru lucrarea cea din vârful unghiului, prin care se adună la un loc mulţimea cea îmbrăcată în veşminte albe, care va sta în faţa tronului Mielului ceresc cântând cântarea cea nouă a Ierusalimului cel din cer coborât.[…] Pacea Mea şi darul păcii Mele peste cel cu care M-am întâlnit acum! Bucuria Mea o pun peste tine, fiu iubit de cer. Mi-a fost dor să stau în sfat cu tine, căci am stat în sfat cu tine prin acest fir ceresc, am stat la celălalt capăt al acestei lucrări, la începutul acestei lucrări, măi tată. Am voit şi la acest capăt, la sfârşitul acestei lucrări să-ţi grăiesc, căci e pe sfârşite şi ea. Suntem aproape de sărbătoarea cea mare, iubitul Meu, fiul Meu iubit. Eşti scris în cartea acestei lucrări, [/COLOR][COLOR=fuchsia]fiule Vasilică[/COLOR][COLOR=blue]. Aşa eşti scris, tată. Se bucură cerul de lucrul apostoliei tale, de rodul lucrului tău.” (21 aprilie/4 mai 1991)[/COLOR]
Introducerea fiind făcută, pucioşii trec la subiect. Cu alte cuvinte, [COLOR=green]putem trece la oile noastre [/COLOR]…(pe ale voastre). Lui Vasilică/Visarion i se spune mai întâi pe ocolite: “[COLOR=green]Primeşte-Mă, tată, în împărăţia ta[/COLOR]”. Pentru că Visarion nu e un oarecare, e şi el “[COLOR=fuchsia]în schiţă[/COLOR]”, are şi el “Ierusalimul” lui, că aşa e când intervine concurenţa… Adică, pucioşii bat şeaua ca să priceapă măgarul că trebuie musai să se acupleze cele două Ierusalimuri, cel visarionist şi cel din cer:
[COLOR=blue]“A venit vremea să-Mi fac arătarea, prietenul Meu iubit. Aşa am spus învăţăceilor Mei: «Nu vă mai numesc slugi, că sluga nu ştie ce face stăpânul ei, şi vă numesc prietenii Mei, iubiţii Mei». Iată, vreau să ştii şi tu ce fac, căci am zis celui iubit de Mine, lui Ioan cel iubit: «Să nu scrii ce au vorbit cele şapte tunete; să nu scrii. Pecetluieşte ce au vorbit aceste tunete, până la vremea cea de sfârşit». Iată vremea aceea, iubitul Meu. M-am ridicat să adun laolaltă lucrul cel bun şi să-Mi desăvârşesc turma României Mele cea binecuvântată. România este ţara cea aleasă prin care Dumnezeu aşează la loc împărăţia Noului Ierusalim. Este scris în cartea cea din cer coborâtă că Domnul va alege din nou Ierusalimul, şi va fi aceasta în zile de strâmtorare. E mare strâmtorare pe pământ, e groasă ceaţa, e mare necredinţa, dar am spus aşa pe vremea trupului Meu: «Nu aceste minuni, ci mai mari decât acestea vor lucra cei ce cred în Mine, pentru că Eu Mă duc la Tatăl». Iată, iubitul Meu, aşa va fi. Voi strânge laolaltă toată turma cea chemată şi aleasă şi credincioasă şi voi face una numai şi voi sufla din cer, ca să se împlinească cele scrise,[…] [/COLOR]
[COLOR=blue]Ţi-am ieşit în cale, şi privesc din cer peste lucrul apostoliei tale, fiindcă tu eşti scris în cartea acestei lucrări, şi Mi-am adus aminte de cuvântul credinţei tale din ziua aceea când am vorbit cu tine prin acest fir de sfârşit, şi lucrez în chip minunat, căci lucrez după planul cel întocmit de cer, după schiţa cea din cer. [/COLOR][COLOR=fuchsia]Te-am găsit în schiţa acestei lucrări[/COLOR][COLOR=blue] şi am ieşit acum în calea ta să-ţi cer rodul tău şi să te răsplătesc. [/COLOR][COLOR=fuchsia]Vreau[/COLOR][COLOR=fuchsia]să pun numele cel nou al Noului Ierusalim pe fruntea turmei tale[/COLOR][COLOR=blue], căci tu eşti fruntea acestei turme, dar vreau să înveţi acest cântec ceresc pe toţi cei din turma ta, căci îţi ascultă glasul turma ta. Te cunoaşte turma ta şi îţi ascultă glasul şi merge după tine ca după un urmaş credincios al Păstorului Cel bun. Tu eşti prietenul Meu şi dintr-o mie te cunosc, măi tată. Scoală-te şi ieşi în întâmpinarea Mea; ieşi cu tot alaiul tău. Sună şi dă de veste peste turma ta, că [/COLOR][COLOR=fuchsia]vreau să intru în Ierusalimul tău[/COLOR][COLOR=blue], [/COLOR][COLOR=fuchsia]ca să-l unesc cu cel coborât din cer[/COLOR][COLOR=blue] şi să facem din toate câte sunt peste tot, să facem numai unul, unul ceresc, că iată ce fac! Am ieşit în întâmpinarea ta cu glas de trâmbiţă.” (21 aprilie/4 mai 1991)[/COLOR]
Şi cum măgarul e încăpăţânat şi se face că nu pricepe că trebuie să ragă aşa cum i se dictează, atunci i se spune verde în faţă: “[COLOR=green]Ia hai tu să ne unim oile. Dar nu oricum, ci oile tale să vină la oile noastre. [/COLOR]” Şi va fi o turmă şi un păstor: “Cel de la Pucioasa”, cel ce va pune pecetea acestei lucrări pe fruntea şi pe mâna fiecăruia:
[COLOR=blue] “ Am venit din cer, însoţit de Ierusalimul ceresc, [/COLOR][COLOR=fuchsia]ca să fac unire cu tine şi cu turma ta, şi să fii una cu Mine şi cu turma Mea[/COLOR][COLOR=blue], care ştie cântarea acestei lucrări. Eu ascult cu tot cerul glasul turmei tale, căci cu toată turma ta Îmi aduci Mie slavă. Ascultă şi tu glasul Meu şi cântecul Meu, cântecul acestei lucrări. Ascultă-l, că vin să te peţesc. Sunt Mirele Cel din cer, Care am venit să-Mi îmbrac mireasa în haină cerească şi să-i pun cununa acestei vremi de glorie cerească. Ascultă şi tu glasul lucrării Mele, că şi Eu voiesc să-ţi aduc ţie slavă,[/COLOR]
[COLOR=blue]Sună din trâmbiţă, să te audă turma ta! Sună peste ea, şi pune peste ea veghea cea din urmă, pune peste ea cea mai bună vestire din toate vestirile de până acum! Vin curând. Acum sunt aproape. [/COLOR][COLOR=fuchsia]Uneşte-Mă cu turma ta[/COLOR][COLOR=blue], până să vin [/COLOR][COLOR=fuchsia]uneşte-Mă[/COLOR][COLOR=blue], că [/COLOR][COLOR=fuchsia]vreau să-i pun pecetea acestei lucrări[/COLOR][COLOR=blue], căci turma acestei lucrări este turma cea de onoare pentru întâmpinarea Mea în Ierusalimul acestei vremi. România este regina Mea, este binecuvântata Mea, este aleasa Mea şi este iubita Mea, şi de la ea Îmi voi lărgi cortul nunţii Mele, că vin la ea, vin la România Mea. Vin, că de la naşterea ei am sortit-o să fie a Mea şi să Mă slăvesc în ea cu slavă văzută, şi toate popoarele vor vedea slava ei. Încinge-te şi te scoală ca să asculţi glasul Meu şi să-Mi deschizi, că iată, vin ca să cinăm împreună.” (21 aprilie/4 mai 1991)[/COLOR]
De acum învăţăturile visarioniştilor sunt în pericol: ele vor fi detronate de ereziile proaspete de la Izvorul Minciunilor de la Pucioasa, care strigă ca să se adune toate noroadele:
[COLOR=blue]“ [/COLOR][COLOR=fuchsia]Vreau să scot apă din acest izvor şi să-ţi dau să bei, tu, şi toată turma ta[/COLOR][COLOR=blue], căci această învăţătură şi acest glas care răsună acum spre sfârşit este glasul Meu, care strigă [/COLOR][COLOR=fuchsia]să se adune toate noroadele[/COLOR][COLOR=blue], să vadă şi să cunoască slava Mea.” (21 aprilie/4 mai 1991)[/COLOR]
Planul are o bătaie mai lungă: Biserica pucioşilor, odată bine întărită la putere, va putea să impună revenirea regelui Mihai pe tron. Revenirea nu va fi deloc formală, căci [COLOR=fuchsia]regele va cârmui norodul[/COLOR]:
[COLOR=blue]“ Voi aduce pe [/COLOR][COLOR=fuchsia]unsul cel de la Mine, şi vreau prin biserica Mea cea vie să-l aduc[/COLOR][COLOR=blue], căci el întru Mine va domni şi nu fără Mine. El este de la Mine, şi întru Mine [/COLOR][COLOR=fuchsia]va fi să ia toiagul să cârmuiască[/COLOR][COLOR=blue] norodul cel binecuvântat. El este proorocit, el este de la Mine. Să se ridice turma cea creştină a neamului românesc şi să se suie de la ea la Mine cerere şi rugăciune, ca să aud şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]să împlinesc venirea unsului Meu[/COLOR][COLOR=blue]. Să se înmulţească glasurile cele spre cer, glasul bisericii acestui Ierusalim, şi să strige până vor cădea zidurile jos, ca [/COLOR][COLOR=fuchsia]să intre unsul cel de la Mine[/COLOR][COLOR=blue]. Nimeni să nu fie mai tare şi mai puternic decât poporul cel credincios şi cel împlinitor al acestui neam.” (21 aprilie/4 mai 1991)[/COLOR]