[mariamargareta]

[COLOR=purple]Puciul de la Pucioasa[/COLOR][COLOR=purple] şi [/COLOR][COLOR=purple]Euro Ierusalimul (partea a XXV-a)

[/COLOR] Turmele reunite sub acelaşi sceptru vor asculta de liderii pucioşi “de la izvor” şi vor face schimbări majore, inclusiv în viaţa bisericească. Una dintre ele este “[COLOR=fuchsia]aşezarea vremurilor la loc[/COLOR]”, adică revenirea la stilul vechi în calendarul bisericesc:
[COLOR=blue]“ Hai să dăm mână cu mână, turmă cu turmă, frate cu frate, şi să înfigem cortul şi să punem masa cea aşteptată de tot cerul sfânt. Sună peste turma ta, iubitul Meu, şi spune-i despre izvorul Meu şi despre lucrul ce-l lucrez în România în vremea aceasta. Strigă-ţi turma şi fă-o să-ţi cunoască glasul şi să meargă după tine, că vreau să-i arăt această grădină şi glasul Meu care umple această grădină. Vine vremea să [/COLOR][COLOR=fuchsia]aşez vremurile la loc[/COLOR][COLOR=blue], că vremea fiarei roşii Mi-a strămutat de la locul lor vremile Mele şi serbările Mele cele cereşti. Iată, vin şi cu această aşezare, ca s-o aşez la loc şi să mustru cu certare şi cu asprime pe cei ce au călcat peste cele părinteşti care au fost aşezate prin sânge de creştin şi prin jertfă de temelie pentru credinţa cea curată, lăsată prin sfinţii cei care sunt acum cu Mine, cei care lucrează din cer cu Mine. Vreau să fiu aşteptat cu veghe, aşa cum se pregătea poporul lui Moise când vesteam coborârea Mea în mijlocul poporului Israel din vremea lui Moise, că iată, în mijlocul acestui pământ ales este mai mult decât Moise.” (21 aprilie/4 mai 1991)[/COLOR]
Visarion este atenţionat să intre în front fără să crâcnească, să asculte de liderii pucioşi (emisarii, [COLOR=blue]trimişii [/COLOR]“celui de la Pucioasa”) şi să se lase pecetluit pe frunte şi pe mână, împreună cu toată turma lui:
[COLOR=blue]“ Iată, fii credincios şi nu Mă tăgădui. Ţine ce ai, ca nimeni să nu-ţi ia cununa. Pe cel ce va birui până la sfârşit îl voi face stâlp în templul Dumnezeului Cel viu, căci moartea nu va mai fi apoi. Vin curând, şi moarte nu va mai fi. Amin. Ţine ce ai, ca nimeni să nu-ţi ia, dar lasă-Mă [/COLOR][COLOR=fuchsia]să-ţi pun pecetea cea vie peste turma ta[/COLOR][COLOR=blue]. Fă-o să-ţi audă glasul, căci vin spre tine. Iată, e glasul Meu, e cuvântul Meu, sunt trimişii Mei, şi cine-i primeşte pe ei, pe Mine Mă primeşte acela. Fii credincios, că vin cu plata, vin, fiul Meu, vin să Mă slăvesc în Ierusalim. Amin.” (21 aprilie/4 mai 1991)[/COLOR]
Argumentele “celui de la Pucioasa”, cu care vrea să se facă atractiv şi credibil sunt însă inconsecvente, chiar antinomice: acum e nemilos şi “dă noroadele la pieire”, acum este blând ca un miel şi e “lumina neamurilor”:
[COLOR=blue]“ Fericiţi acei ce nu se smintesc întru Mine. Eu sunt Domnul oştirilor. Eu sunt Alfa şi Omega şi nu este Dumnezeu afară de Mine. Eu sunt, şi pentru cel mai mic al Meu [/COLOR][COLOR=fuchsia]dau noroade la pieire[/COLOR][COLOR=blue] ca să-i gătesc calea spre Mine. [/COLOR]
[COLOR=blue]Eu [/COLOR][COLOR=fuchsia]sunt lumina neamurilor[/COLOR][COLOR=blue] şi slava poporului Meu Israel cel binecredincios. Deschide-Mi ca să intru, iubitul Meu. Deschide-Mi, că vin în casa ta, în mijlocul turmei tale. Botezătorul Ioan aşa a spus mulţimilor botezate de el: «Vine Unul după mine, Care este mai mare decât mine; de Acela să ascultaţi». Amin. “(21 aprilie/4 mai 1991)[/COLOR]
Ideea fixă de a face o ” [COLOR=fuchsia]biserică nouă şi vie[/COLOR] ”, nu poate nici ea lipsi, pe motiv că Hristos este mereu “[COLOR=fuchsia]începătură nouă şi veşnică[/COLOR]”:
[COLOR=blue]“ Pace ţie, şi pace de la Mine să împarţi, şi lumină de la Mine să împarţi peste cetatea cea tare a ta! [/COLOR][COLOR=fuchsia]Vom face biserică nouă şi vi[/COLOR][COLOR=blue]e şi vom face un popor sfânt, şi va intra pe porţile slavei ca să Mă întâmpine. Primeşte-Mă cu pacea! [/COLOR][COLOR=red]Nu te teme[/COLOR][COLOR=blue]. Deschide-Mi, că am venit să te peţesc, să fii una cu lucrul ce-l lucrez acum spre plinirea vremurilor. [/COLOR]
[COLOR=blue]Hristos, lumina învierii, răsare, şi ca un Mire iese din cămara Sa. [/COLOR]
[COLOR=blue]Hristos, Cel înviat din morţi, Hristos, [/COLOR][COLOR=fuchsia]începătură nouă şi veşnică[/COLOR][COLOR=blue], Domnul puterilor este numele Lui. Amin, amin, amin.” (21 aprilie/4 mai 1991)[/COLOR]
Pucioşii nu realizează un lucru elementar: Hristos nu poate fi “[COLOR=fuchsia]începătură nouă şi veşnică[/COLOR]” decât o singură dată : la Cincizecime, odată cu înfiinţarea Bisericii. Orice “nouă biserică” va da peste cap toată veşnicia celei dintâi.
Rasoforul Visarion a fost însă neaşteptat de practic: din atâta poliloghie a ales doar ce i-a convenit: îndemnul “[COLOR=red]Nu te teme[/COLOR]”. Şi în consecinţă, a tratat “problema” cu o senină şi totală indiferenţă.