[mariamargareta]

[COLOR=purple]Puciul de la Pucioasa[/COLOR][COLOR=purple] şi [/COLOR][COLOR=purple]Euro Ierusalimul (partea a XXVII-a)

[/COLOR] O a doua scrisoare “din cer” (şi totodată, ultima) avea să-i ceară o implicare şi mai energică a lui Pleşu, de data aceasta din poziţia sa de “om al cetăţii”. Miza pusă în joc era o poartă. Liderii pucioşi au aflat de la proaspeţii convertiţi Marian şi Victoria Zidaru că, la plecarea lor intempestivă de la Ghelari (iulie 1990), au lăsat în urma lor o poartă monumentală de 6x6 metri, lucrată migălos de artişti (contra cost) pe o perioadă îndelungată, de trei ani. Poarta împodobea acum intrarea bisericii de la Ghelari, dar pentru liderii pucioşi acesta nu reprezenta vreun impediment. Dimpotrivă, în ambiţia lor maladivă, cu cât o problemă e mai dificilă, cu atât tentaţia rezolvării ei devine mai interesantă şi mai atractivă. Odată ce ei şi-au stabilit că un anumit obiectiv “Îi este de folos lui Dumnezeu”, mijloacele realizării lui nu mai contează. Aşa au gândit liderii pucioşi şi despre poartă: “[COLOR=blue]nu-i pentru cine se pregăteşte, ci pentru cine se nimereşte[/COLOR]”. I-au mobilizat pe Zidari ca să se facă luntre şi punte şi să “recupereze” prin orice mijloace poarta lucrată de ei la Ghelari şi s-o aducă la Pucioasa. Cum artiştii Zidaru îl avuseseră în ultimii doi ani ca şef suprem la Ministerul Culturii pe Andrei Pleşu, bineînţeles că prima lor reacţie a fost să apeleze la el. Cu şosele, cu momele, cu scrisorele de amor venite din cer, Pleşu a fost presat să “deturneze” poarta de la Ghelari la Pucioasa, pe motiv că “de la o biserică pleacă şi tot la o biserică ajunge”, iar biserica de destinaţie, cea de la Glodenii Pucioasei, “e mai cu moţ” decât cea de la Ghelari. Asta trebuia să priceapă Pleşu. Numai că, ori Pleşu a fost greu de cap… ori faptul că din 16 octombrie 1991 nu mai era ministru i-a permis ca să se fofileze…cert e că Pleşu n-a făcut nimic. Liderii pucioşi nu s-au lăsat. Au căutat alte variante. Până la urmă, după tatonări disperate, şi-au găsit fraierul în persoana naistului Gheorghe Zamfir. Acesta, fiind un om profund religios, s-a lăsat cu uşurinţă amăgit de poveştile şi basmele pucioşilor. Convins că Îi va face un serviciu imens Atotputernicului, Gheorghe Zamfir a cumpărat cu bani grei poarta de la ghelăreni, apoi a plătit şi transportul, şi astfel visul pucioşilor s-a împlinit: Poarta sculptată de Zidari pentru biserica ghelărenilor ortodocşi a ajuns să străjuiască acum biserica glodenilor pucioşi.
Dar, să vedem cum a decurs tentativa de manipulare a lui Andrei Pleşu.
Mai întâi, se începe cu un cuvânt de îmbărbătare:

[COLOR=blue]“ Cuvântul Domnului către Andrei Pleşu[/COLOR]
[COLOR=blue]Poarta lucrată la biserica de la Ghelari va trebui să stea de strajă grădinii Domnului [/COLOR]

[COLOR=fuchsia]S[/COLOR][COLOR=fuchsia]ă fie[/COLOR][COLOR=fuchsia]duh de întărire [/COLOR][COLOR=blue]şi[/COLOR][COLOR=fuchsia] să stea pe picioarele lor[/COLOR][COLOR=blue] cei ce sunt în lucru întru Duhul Sfânt al Sfintei Treimi, căci vremea aceast este vreme de glorie cerească. Amin.” [/COLOR][COLOR=blue]( 27 octombrie/9 noiembrie 1991)[/COLOR]

Andrei Pleşu va trebui să renunţe la propriile convingeri religioase şi să-şi declare public adeziunea faţă de doctrina pucioasă:
[COLOR=blue]“ Iată, din nou pace peste tine, copil iubit de Dumnezeu, iubit pentru înţelepciunea care este dăruită ţie! Şi iată, eşti purtător de dar, dar [/COLOR][COLOR=fuchsia]voiesc să Mă văd întru tine[/COLOR][COLOR=blue] şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]voiesc să te vadă cei din jur întru Mine[/COLOR][COLOR=blue], şi vom lucra minuni mai mari decât atunci, aşa cum am grăit atunci pentru cei ce vor crede în Mine.” [/COLOR][COLOR=blue]( 27 octombrie/9 noiembrie 1991)[/COLOR]

Pleşu trebuie să se declare deschis un ambasador al intereselor Noului Ierusalim, pe care va trebui să le declame de pe înăţimi:
[COLOR=blue]“ Iară şi iară, pace ţie, căci Eu sunt pacea celor ce nu se smintesc întru Mine. Am spus că în curând va trebui să vorbeşti pentru Mine, şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]a venit clipa să te cer şi să mergi şi să vorbeşti pentru Mine[/COLOR][COLOR=blue], căci te-am aşezat bine în sufletul României Mele. Ridică-te pe înălţime de taină cerească şi îndreaptă-te spre cei nemângâiaţi ai Mei.”[/COLOR][COLOR=blue] ( 27 octombrie/9 noiembrie 1991)[/COLOR]

Lui Pleşu i se anunţă acum tema: va trebui să se implice în mod decisiv în recuperarea porţii de la Ghelari, denumită aici “semn”, “taină cerească” şi “minune rostită de prooroci”. Nu se ştie ce prooroci au vestit despre “mutarea porţii de la Ghelari la Pucioasa”, aşa că va trebui să credem pe cuvânt aceste şugubeţe rostiri:
[COLOR=blue]“ Eu sunt, şi ridică-te cu Mine, căci avem de aşezat un [/COLOR][COLOR=fuchsia]semn[/COLOR][COLOR=blue] la gura izvorului Meu, şi va vorbi acest semn, căci este pentru locul izvorului Meu această [/COLOR][COLOR=fuchsia]minune[/COLOR][COLOR=fuchsia]rostită de prooroci[/COLOR][COLOR=blue], şi iată vremea ei, şi iată, cuvântul s-a făcut faptă, căci este scris despre cetatea aceasta că se va numi cu numele Domnului şi i se va zice: [/COLOR][COLOR=blue]«Acolo este Domnul». [/COLOR][COLOR=fuchsia]Aceasta este poarta[/COLOR][COLOR=blue] cea dinaintea Domnului, şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]va sta înaintea Domnului[/COLOR][COLOR=blue] această [/COLOR][COLOR=fuchsia]minune[/COLOR][COLOR=blue] de [/COLOR][COLOR=fuchsia]taină cerească[/COLOR][COLOR=blue].”( 27 octombrie/9 noiembrie 1991)[/COLOR]

Pleşu va trebui să-i înfrunte pe ierarhii B.O.R. care s-au împotrivit la mutarea porţii de la Ghelari la Pucioasa. Mutarea porţii este văzută ca semn de biruinţă, precursor venirii regelui Mihai pe tronul ţării. Glosolalia, una dintre harismele Duhului Sfânt, specifică bisericii primare, este din nou instaurată în biserică. Primul care “[COLOR=fuchsia]va grăi în limbi noi[/COLOR]” este Irineu Pop:
[COLOR=blue]“ Am venit spre tine şi te-am vestit că va fi să te ridici şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]să vorbeşti pentru Mine[/COLOR][COLOR=blue]. Aşează-te şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]întocmeşte sfat[/COLOR][COLOR=blue], căci cerul va sta în acest sobor. Ia cu tine soli împuterniciţi şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]mergi spre mai-marii care domnesc peste biserică şi spune-le despre această poartă, căci s-au împotrivit cei ce ţin ascunsă această taină cerească[/COLOR][COLOR=blue]. Scoală-te şi mergi spre cei ce au fost purtători de dar ceresc şi au dat trup acestei minuni. Mergi, şi mângâiere să împarţi peste durerea lor. Mergi, şi apoi fă sfat bine întocmit, căci au sosit zilele în care trebuie să fie aşezată la locul ei această minune, şi va vorbi Domnul în limba Sa dumnezeiască, prin această minune, şi va fi să intre şi să iasă Domnul prin această poartă, şi Dumnezeu Cuvântul va merge şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]va aduce pe regele celei binecuvântate[/COLOR][COLOR=blue]. Ia aminte şi te ridică cu Mine, căci Eu sunt Dumnezeu şi nu om, şi vom muta din locul lor pe cei ce se cred a fi de neurnit. Mergi şi ia cu tine un sol prin care să se arate cele lucrate pentru ridicarea şi aşezarea la locul ei a acestei minuni cereşti. Ridică-te, şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]vei grăi în limbi noi[/COLOR][COLOR=blue]…”( 27 octombrie/9 noiembrie 1991)[/COLOR]

La fel ca [COLOR=red]musca la arat[/COLOR], “[COLOR=blue]Cel de la Pucioasa[/COLOR]” vrea să meargă şi să-şi împlinească voile prin [COLOR=blue]cel tocmit[/COLOR] să-l ducă în spinare:
[COLOR=blue]“ Pace ţie! Eu sunt, [/COLOR][COLOR=fuchsia]ca să mergi cu Mine, căci voi merge cu tine[/COLOR][COLOR=blue] şi vom fi împlinitori.”( 27 octombrie/9 noiembrie 1991)[/COLOR]

[COLOR=blue]Cel tocmit [/COLOR]n-a voit însă să se despartă de biserica stămoşilor lui. Din informaţiile culese până în prezent reiese că nici Andrei Pleşu nu a schiţat vreodată vreun gest de bunăvoinţă faţă de tentativele insolente de racolare venite din partea pucioşilor.