[mariamargareta]

[COLOR=purple]Puciul de la Pucioasa[/COLOR][COLOR=purple] şi [/COLOR][COLOR=purple]Euro Ierusalimul (partea a XXVIII-a)

[/COLOR] [COLOR=purple]15. Pasaje din mesajele “venite din cer” către Silvia Radu şi Vasile Gorduz[/COLOR]

Liderii pucioşi racolează într-o veselie noi “[COLOR=green]apostoli pucioşi[/COLOR]”la propovădirea lor. O ţintă multiplă este şi cuplul de artişti sculptori Silvia Radu şi Vasile Gorduz(†12 decembrie 2008). Ei sunt aleşi cel mai probabil pentru o danie substanţială pe care au făcut-o “Dumnezeului [COLOR=fuchsia]lipsit şi sărac[/COLOR]” de la Pucioasa, [COLOR=fuchsia]cercetându-l[/COLOR] [COLOR=fuchsia]în nevoi[/COLOR] prin epitropii săi, Mihaela şi Nicuşor. Cei doi simpatizanţi, Silvia şi Vasile, sunt chemaţi să fie consecvenţi gestului lor de mărinimie faţă de liderii pucioşi şi să rămână nedespărţiţi de ei, şi aşa să contribuie decisiv la transformarea României într-o “[COLOR=fuchsia]minune[/COLOR]” peste toate noroadele de pe pământ :

[COLOR=blue] “ Cuvântul Domnului către Silvia Radu şi Vasile Gorduz[/COLOR]
[COLOR=blue]Chemarea la mărturisire cerească[/COLOR]

[COLOR=blue]S[/COLOR][COLOR=blue]uflă Duhul Sfânt de la o margine până la cealaltă margine a cerurilor. […] Pace vouă! Pace celor cu care stau în sfat![…] Pace vouă, căci am bătut şi Mi-aţi deschis şi Mi-aţi dat să beau şi Mi-aţi dat sălaş în templul inimilor voastre.[/COLOR]
[COLOR=blue]Pace vouă, căci am fost [/COLOR][COLOR=fuchsia]lipsit şi sărac[/COLOR][COLOR=blue] şi voi [/COLOR][COLOR=fuchsia]aţi cercetat[/COLOR][COLOR=fuchsia]pe Dumnezeu[/COLOR][COLOR=blue]! Pace şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]unire de nedespărţit să fie[/COLOR][COLOR=blue] între voi şi cele de la cer coborâte peste România, căci [/COLOR][COLOR=fuchsia]România este minunea care se va arăta de la Dumnezeu peste noroadele de pe pământ[/COLOR][COLOR=blue]!” [/COLOR][COLOR=blue]( 18/31 octombrie 1991)[/COLOR]
Cei doi sunt numiţi apoi, fără prea multe ifose ceremoniale, “[COLOR=green]apostoli[/COLOR]”:
[COLOR=blue]“[/COLOR][COLOR=fuchsia] Fiţi apostolii Mei[/COLOR][COLOR=blue], fiţi urmaşii Mei pentru vremea aceasta. Fiţi lucrători împreună cu cerul şi ridicaţi-vă bine, ca să cunoaşteţi vremea cercetării care este de la Dumnezeu peste România cea binecuvântată între popoare.” ( 18/31 octombrie 1991)[/COLOR]
Cei doi “[COLOR=green]Şfinţi Apostoli Pucioşi Silviaradu şi Vasilegorduz[/COLOR]”, care au fost “[COLOR=blue]adunaţi de pe uliţe[/COLOR]” tocmai pentru că au fost generoşi ([COLOR=fuchsia]mari cu inima[/COLOR]), nu vor rămâne nerăsplătiţi, ci peste multe se vor pune:
[COLOR=blue]“ Pace vouă, căci Duhul Sfânt strigă pe uliţe ca să-i adune pe cei credincioşi, pe cei [/COLOR][COLOR=fuchsia]mari cu inima[/COLOR][COLOR=blue], şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]peste multe vor fi puşi[/COLOR][COLOR=blue] aceia. Amin.”[/COLOR][COLOR=blue] ( 18/31 octombrie 1991)[/COLOR]
Deşi unii ar putea fi tentaţi să creadă că premiul de un miliard de lei (intitulat Opera Omnia şi primit de către cei doi artişti în anul 2003) ar fi tocmai împlinirea acestei promisiuni([COLOR=fuchsia]peste multe vor fi puşi[/COLOR]), cei mai pragmatici au preferat să creadă că premiul este doar o binemeritată recunoaştere a meritelor lor din [COLOR=black]activitatea artistică[/COLOR][COLOR=black].[/COLOR] Andrei Pleşu, cel care le-a înmânat premiul, se exprima faţă de cei doi cu cuvintele “Un cuplu de artişti care, trăind şi lucrând o viaţă, în acelaşi atelier, sunt foarte diferiţi; au creat fără să se «contamineze», dar completându-se cum arareori se întâmplă”.

[COLOR=purple]16. Pasaje din mesajele “venite din cer” către Gheorghe Zamfir[/COLOR]

Naistul Gheorghe Zamfir era de multă vreme cunoscut nu numai pentru virtuozitatea lui parcă înnăscută, ci şi pentru o religiozitate profundă, pe care nu ezita să o facă publică. Este evident că vestea că Dumnezeu le vorbeşte din nou oamenilor, undeva pe plaiurile dâmboviţene, nu putea să-l lase tocmai pe el indiferent. Liderii pucioşi au speculat imediat momentul, angajându-l şi pe el să pună umărul (şi punga) acolo unde era mai mare nevoie. Pentru aceasta, Zamfir trebuia însă să fie puternic motivat. Ungerea lui ca “[COLOR=green]apostol[/COLOR]” al României şi “[COLOR=green]ucenic[/COLOR]” al “Celui de la Pucioasa” a fost soluţia cea mai la îndemână pentru liderii pucioşi, numiţi aici [COLOR=blue]stătători în acelaşi aşternut cu “Cel de la Pucioasa[/COLOR]”(iar aşternutul este coborât din cer):

[COLOR=blue]“Cuvântul Domnului către Gheorghe Zamfir [/COLOR]
[COLOR=blue]România trebuie trezită. Ultimele zvârcoliri ale fiarei roşii şi căderea Babilonului[/COLOR]

[COLOR=blue]A[/COLOR][COLOR=blue]ceastă zi să fie zi de aducere-aminte pe pământ şi în cer, căci Domnul Iisus Hristos a venit cu zilele Sale, cu zilele despre care scrie în Scripturi.[…][/COLOR]
[COLOR=blue]Am venit în aşezământul Meu care este aşezat de Mine peste România. Sunt cu voi, [/COLOR][COLOR=fuchsia]cei stătători împreună cu Mine în acest aşternut[/COLOR][COLOR=blue] ceresc, căci este din cer acest aşternut, este prin cuvânt coborât, şi cuvântul s-a făcut faptă şi este ceresc acest aşternut, căci este aşternutul lui Dumnezeu Cuvântul. [/COLOR]
[COLOR=blue]O, iubitul, [/COLOR][COLOR=fuchsia]apostolul Meu[/COLOR][COLOR=blue], [/COLOR][COLOR=fuchsia]apostolul[/COLOR][COLOR=blue] celei iubite! România este iubita Mea, şi iată am deschis această intrare şi am zis să fie cină cerească şi să stau cu tine la masă. Am fost pe urmele tale în toată vremea pribegiei tale, şi când vedeam că nu mai poţi, te luam în spate, te ridicam pe umerii Mei şi te treceam peste marea cea mare, […]. “ (25 ianuarie /7 februarie 1992) [/COLOR]

Gheorghe Zamfir, cunoscut deja în toată lumea, ar fi fost un bun emisar al aberaţiilor de la Pucioasa, aşa cum fusese şi pentru numele ţării sale, în turneele pe care le făcuse în toată lumea. Liderii pucioşi se străduie să-l convingă pe naist că Dumnezeu îi porunceşte să sufle de acum peste România o cu totul altă melodie de dragoste, şi s-o sufle cu putere, ca să le facă lor publicitate rodnică:
[COLOR=blue]“ Ai mers peste faţa pământului şi ai cântat-o pe cea iubită în faţa stapânitorilor acestei lumi; [/COLOR][COLOR=fuchsia]ai cântat-o pe România[/COLOR][COLOR=blue], pe cea iubită dintre toate câte sunt, căci Eu binevoiesc întru seminţia acestui neam cu nume şi cu inima mare. Eu binevoiesc întru cea oropsită şi asuprită care a fost sub cruce de la naşterea ei şi până la plinirea vremii răbdării ei. Ai mers şi ai cântat-o; ai cântat-o cu bucurie şi cu jale, ai cântat frumuseţea ei şi veşmântul ei l-ai cântat şi podoabele ei le-ai cântat şi iubirea ei ai cântat-o; până şi somnul ei l-ai cântat. Dar iată, acum, binecuvântat să-ţi fie darul. Scoală-te, iubitul Meu, şi scoală pe cea iubită a Mea! Ridic-o din ţărână, trezeşte-o, că iată, voiesc să aud glasul celei iubite. [/COLOR][COLOR=fuchsia]Suflă cu tărie[/COLOR][COLOR=blue]! Ţie îţi poruncesc, Eu, Domnul, [/COLOR][COLOR=fuchsia]îţi poruncesc ţie: suflă peste oasele ei [/COLOR][COLOR=blue]ca să crească pe ele carne şi vene şi să învieze oasele ei cele uscate! [/COLOR][COLOR=fuchsia]Suflă cu guriţa[/COLOR][COLOR=blue] şi să se audă sunetul strigătului tău, căci tu eşti trimisul Meu şi nu te trimit să sufli peste un neam care nu cunoaşte despre Mine, ci te trimit în casa Mea, în via Mea. Cântă-i celei iubite! A venit vremea să-i cânt cântecul ei de iubire, şi ea să audă glasul Meu şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]să se scoale întru întâmpinarea Mea[/COLOR][COLOR=blue]. O, ce mulţi cântă numele ei, dar aceia nu ştiu de ce o cântă pe ea. Dar tu ştii, că Duhul Sfânt Se odihneşte peste tine; Se odihneşte că tu iubeşti pe Domnul, şi El este ancora ta şi biruinţa ta. “ (25 ianuarie /7 februarie 1992) [/COLOR]