[mariamargareta]

[COLOR=purple]Puciul de la Pucioasa[/COLOR][COLOR=purple] şi [/COLOR][COLOR=purple]Euro Ierusalimul (partea a XXIX-a)

[/COLOR] Zamfir este văzut ca un bun trâmbiţaş, care ar putea să-i trezească pe români din comoditatea lor paşnică şi să-i întoarcă apoi cu faţa către Noul Ierusalim, ca să asculte glasul “Celui de la Pucioasa”. Într-o etapă imediat următoare, ideologia denumită “Noul Ierusalim” are ambiţia să converteasă multe noroade de pe pământ, aducându-le la “izvorul de la Pucioasa” din care curge “râul vieţii”, unde ei vor face deplină ascultare:
[COLOR=blue]“ O, ţipă şi se vaită duhul rău şi nu-şi mai găseşte astâmpăr şi loc atunci când aude de peste tot cântecul Meu şi cântecul tău. Cântă, iubitul Meu, cântă celei iubite, cântă-i cântarea cântărilor! Să se [/COLOR][COLOR=fuchsia]trezească din somn cea iubită, să se trezească şi să-Mi asculte glasul[/COLOR][COLOR=blue]! Eu sunt un Dumnezeu gelos, şi voiesc să fac din cea iubită fecioară curată şi neprihanită şi să fie frumoasa Mea, să fie Sionul Meu, să fie biserica Mea, să fie lucrarea Mea întru care binevoiesc. Vine vremea celei iubite, căci România este Ierusalimul gloriei Mele, este aleasa Mea, este regina Mea, este tronul slavei Mele. Hai, iubitul Meu, [/COLOR][COLOR=fuchsia]cântă, să se trezească cea iubită, căci vin s-o peţesc[/COLOR][COLOR=blue] şi să fac din ea slavă vazută. Iată Eu şi lucrarea Mea, şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]de atâta vreme lucrez întru această lucrare în mijlocul acestui neam, şi a venit vremea să despecetluiesc această fântână[/COLOR][COLOR=blue], căci [/COLOR][COLOR=fuchsia]voi lua apa de pe pământ şi multe mulţimi se vor îndrepta să bea din râul vieţii[/COLOR][COLOR=blue], care curge din tronul Meu spre răscumpărarea făpturii Mele. “ (25 ianuarie /7 februarie 1992) [/COLOR]

Biserica oficială (B.O.R.) este criticată făţiş pentru că ar fi renunţat în chip voluntar la purtătorii de harisme, despre care aminteşte Sfânta Scriptură că ar fi animat viaţa de catacombe a bisericii primare : apostoli, prooroci, taumaturgi, tălmăcitori şi lucrători de minuni. Liderii pucioşi pretind că aceştia toţi ar fi făcut biserica primară să fie “vie şi întreagă”. Prin antiteză, cititorul mesajului pucios va trebui să deducă faptul că B.O.R. este o biserică “moartă şi ciuntită”, pentru că ea nu le mai are deloc cu harismele mai sus pomenite. Ceea ce nu spun pucioşii este că nici biserica lor, NIP, nu e mai brează:
– nu are tămăduitori (pentru că, de când nu mai calcă prin biserici, pucioşii au uitat de mult de Taina Sfântului Maslu, şi, de bolnavi închipuiţi ce sunt, mereu aleargă pe la babele care trag de oase şi oblojesc la încheieturi, se consultă numai medici renumiţi, se iradiază cu tot soiul de aparate neomologate, mestecă argilă şi pilitură de fier, beau terci de orz verde şi zeamă de plop, suc de arţar şi sevă de mesteacăn, ca să se învigoreze după post, se îndoapă cu vitamine şi hapuri, ţin cure de slăbire cu produse scumpe de la Herbalife, mănâncă pe pâine medicamente şi tot soiul de leacuri băbeşti oferite de aşa-zisa medicină alternativă);
– nu are tălmăcitori (în afară de Mihaela, care le “tălmăceşte” lor toate, după cum îi şopteşte ei duhul);
– nu are lucrători de minuni (în afară de Verginica, dar care a murit de mult; iar “minunile” făcute de ea sunt povestite de unii mărturisitori într-o manieră prea puţin credibilă);
– nu (mai) are apostoli (în afară de Mihaela şi Nicuşor, care “o apostolesc” pe lelica Maria) ; ceilalţi “[COLOR=green]apostoli[/COLOR]” tocmiţi “prin cuvânt” ([COLOR=green]Sorin Dumitrescu, Doina Cornea, [/COLOR][COLOR=green]Doina Alexandru, Constantin Mănciulescu, [/COLOR][COLOR=green]Andrei Pleşu[/COLOR], şi chiar[COLOR=green] Gheorghe Zamfir,[/COLOR] până la urmă) au dat bir cu fugiţii, refuzând apostolia înainte de a o primi;
– nu mai au nici prooroci (Verginica a murit de mult, lăsând multe din proorociile ei neîmplinite; lelica Maria este refuzată de către liderii pucioşi de la statutul de “prooroc”, din motive numai de ei ştiute, iar de noi, bănuite; iar Mihaela şi Nicuşor nu vor să fie numiţi pe faţă “prooroci” de către adepţii lor – probabil ca să nu se mândrească; dar nici nu-i împiedică pe aceştia să creadă că totuşi, ei sunt “cei doi prooroci” ai Apocalipsei).
Pe scurt, rătăciţii de pucioşi o acuză pe B.O.R. de-a dreptul de “rătăcire”:
[COLOR=blue]“ O, Sionul Meu iubit, biserica Mea, mireasa Mea! De ce ai stricat tu aşezământul tău cel de la Mine? Căci Eu aşa am zis atunci: «Vai de poporul care nu are în mijlocul lui cuvânt de prooroc, căci acela nu are pe Dumnezeu Cuvântul! » iarEu am zis să fiu cu ai Mei până la plinirea veacurilor. Dar nimeni nu a păstrat aşezarea Mea, căci am lăsat [/COLOR][COLOR=fuchsia]biserică vie şi întreagă[/COLOR][COLOR=blue] întru trupul Meu, am lăsat [/COLOR][COLOR=fuchsia]apostoli[/COLOR][COLOR=blue] şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]prooroci[/COLOR][COLOR=blue] în ea, am lăsat [/COLOR][COLOR=fuchsia]tămăduitori[/COLOR][COLOR=blue] şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]cârmuitori[/COLOR][COLOR=blue], am lăsat [/COLOR][COLOR=fuchsia]tălmăcitori[/COLOR][COLOR=blue] şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]lucrători de minuni[/COLOR][COLOR=blue] şi am lăsat Trupul şi Sângele Meu, viaţa Mea am lăsat-o peste ea. O, şi erai frumoasă biserica Mea! Stăteai [/COLOR][COLOR=fuchsia]aciuată pe sub pământ[/COLOR][COLOR=blue], dar era sănătos trupul tău, iubito, şi era întreg şi era curat, dar ai uitat de Domnul tău şi te-ai depărtat prin viaţa ta departe de Mine, şi iată, trezeşte-te şi te spală şi te găteşte cu veşmânt de serbare, căci [/COLOR][COLOR=fuchsia]nu-Mi voi mai aminti de rătăcirea ta[/COLOR][COLOR=blue], şi voi veni cu slava Mea în mijlocul tău şi toate popoarele îţi vor preamări iubirea. Amin. “ (25 ianuarie /7 februarie 1992) [/COLOR]

“[COLOR=green]Apostolul iubit Gheorghezamfir[/COLOR]” este anunţat că liderii pucioşi sunt nişte bieţi copii, neluaţi în seamă şi fără apărare, dar care strălucesc ca nişte stele pe bolta Pucioasei celei binecuvântate:
[COLOR=blue]“ O, iubitul Meu, [/COLOR][COLOR=fuchsia]apostolul Meu[/COLOR][COLOR=blue], iată ce are Domnul pe pământ: nişte copii, [/COLOR][COLOR=fuchsia]nişte stele în mijlocul celei binecuvântate[/COLOR][COLOR=blue]. Şi voi lumina cu această lumină şi voi face un lucru nou, un neam nou, un Ierusalim nou, un Eden ceresc pe pământul celei alese, pe pământul României Mele. Am stat ascuns întru [/COLOR][COLOR=fuchsia]cei mici[/COLOR][COLOR=blue], întru cei [/COLOR][COLOR=fuchsia]neluaţi în seamă[/COLOR][COLOR=blue]; am stat ascuns, căci în lume, această turmă mică a fost [/COLOR][COLOR=fuchsia]fără apărare[/COLOR][COLOR=blue] şi este fără apărare. “ (25 ianuarie /7 februarie 1992) [/COLOR]

Apoi, este dat ca exemplu un personaj de legendă (despre care Biblia nu pomeneşte nimic) pe nume Melchior, care ar fi fost toată viaţa pe urmele lui Iisus, scăpându-L de “cursele răutăţii” şi “[COLOR=fuchsia]ajutându-L să ajungă la cruce[/COLOR]” (că altminteri, poate că nici nu reuşea să ajungă). Dacă această poveste ar fi avut vreun sâmbure de adevăr, nu ar mai fi existat episodul numit “Fuga în Egipt”, ci ar fi apărut din umbră tocmai acest providenţial Melchior, ca să scape Sfânta Familie de aprinderea lui Irod. Desigur că pucioşii bat şeaua ca să priceapă Gheorghe Zamfir: n-ar fi rău să fie şi el un fel de Melchior al liderilor pucioşi.
Despre Melchior ăsta se spune că L-a urmărit pas cu pas “[COLOR=fuchsia]de la întrupare şi până în ziua gloriei Sale[/COLOR]” . Dacă ar fi aşa, s-ar fi amintit şi în Evanghelii numele lui, măcar la unul dintre povestitori. De exemplu, în momentele cheie, în care viaţa Pruncului era în pericol, s-ar fi spus aşa:
[COLOR=#993300]“[/COLOR][COLOR=fuchsia]După plecarea magilor[/COLOR][COLOR=#993300], iată îngerul Domnului se arată în vis lui Iosif, zicând: Scoală-te, ia Pruncul şi pe mama Lui [/COLOR][COLOR=red]şi pe Melchior, ocrotitorul vostru, [/COLOR][COLOR=#993300]şi fugi în Egipt şi stai acolo până ce-ţi voi spune, fiindcă Irod are să caute Pruncul ca să-L ucidă.[…][/COLOR]
[COLOR=#993300]Şi i-a zis: Scoală-te, ia Pruncul şi pe mama Lui [/COLOR][COLOR=red]şi pe Melchior[/COLOR][COLOR=#993300] şi mergi în pământul lui Israel, căci au murit cei ce căutau să ia sufletul Pruncului”.([/COLOR][COLOR=red]parafrază după [/COLOR][COLOR=#993300]Matei 2: 13,20)[/COLOR]: