[COLOR=purple]Puciul de la Pucioasa[/COLOR][COLOR=purple] și [/COLOR][COLOR=purple]Euro Ierusalimul (partea a XXX-a)
[/COLOR] Dacă admitem că Melchior
ar fi unul dintre cei trei magi (așa cum se mai pretinde în unele scrieri literare, de unde se pare că și pucioșii s-au inspirat) dăm de altă belea: Biblia spune clar că cei trei magi, după ce și-au făcut treaba, au dat bir cu fugiții, temându-se probabil și ei de furia lui Irod. Căci așa zice în Biblie:
[COLOR=#993300]“[/COLOR][COLOR=fuchsia]După plecarea magilor[/COLOR][COLOR=#993300], iată îngerul Domnului se arată în vis lui Iosif, zicând: Scoală-te, ia Pruncul și pe mama Lui și fugi în Egipt și stai acolo până ce-ți voi spune, fiindcă Irod are să caute Pruncul ca să-L ucidă.[…] .([/COLOR][COLOR=#993300]Matei 2: 13,20)[/COLOR]
În cazul acesta, cum L-ar mai fi putut ocroti Melchior pe Iisus toată viața, de la naștere până la răstignire, dacă a plecat la casa sa? Dacă Melchior ar fi fost cu adevărat ocrotitor, atunci lui i s-ar fi adresat îngerul ca să preia inițiativa călătoriei în Egipt, și nu lui Iosif.
Nu putem decât să concluzionăm că, asemenea personajului de legendă [COLOR=fuchsia]Isaac Lackedem[/COLOR] (vezi articolul #31-permalink.
- de pe acest blog), [COLOR=fuchsia]Melchior[/COLOR] este o invenție menită să dea culoare, exotism și mister “scrierilor sacre” de la Pucioasa:
[COLOR=blue]“ Eram atunci cu ai Mei și colindam prin lume, dar [/COLOR][COLOR=fuchsia]am avut atunci înaintea și în urma Mea pe Melchior, care scăpa din cursele răutății pe Domnul și pe cei ce însoțeau pe Domnul[/COLOR][COLOR=blue]. A fost Melchior pentru Mine ca să-Mi pot plini lucrarea pentru care venisem și [/COLOR][COLOR=fuchsia]ca să ajung până la cruce[/COLOR][COLOR=blue], și apoi să Mă ridic de sub piatra morții și să Mă înalț cu glorie la Tatăl Meu și să-I spun:
«Tată, am făcut cum Mi-ai poruncit!». Melchior a fost omul cel ascuns care a păzit pe Fiul Treimii Dumnezeiești, [/COLOR][COLOR=fuchsia]de la întrupare și până în ziua gloriei Sale[/COLOR][COLOR=blue]. Dar [/COLOR][COLOR=fuchsia]astăzi Eu sunt un Dumnezeu necăjit[/COLOR][COLOR=blue] și sunt purtat de cei slabi ca și atunci, fiindcă Cel tare nu încape în cei tari, nu încape de tăria lor, de mărirea lor, de slava lor. Aceia nu știu a se pleca, aceia sunt în duhul lor, iar Duhul Sfânt nu sălășluiește în locașuri de slavă deșartă. Iată unde am aflat sălaș, iată unde Mi-am făcut sălaș! Și din acest tron va curge râul vieții, și legile sfințeniei vor fi șuvițele care vor curge și își vor face cărări drepte și curate, și vor merge pe ele cei mântuiți, căci Domnul, în vremea aceasta, iată ce spune:
«Aceasta este vremea să se așeze la loc împărăția lui Israel cea ruinată, împarăția lui Israel cel binecredincios». “
(25 ianuarie /7 februarie 1992) [/COLOR]
Aici s-a vrut să se ajungă de fapt: [COLOR=fuchsia]Astăzi, Dumnezeu e un Dumnezeu necăjit[/COLOR],[COLOR=blue] și e purtat de cei slabi[/COLOR] (adică, de liderii pucioși: slabi la pungă, dar la pântec groși). Nu mai e ca pe vremea când Melchior luase asupra lui toate grijile, iar pe El nu-L durea capul de nimic. Ce bine ar fi ca să mai apară și acum un alt Melchior, la fel de chior, ca să nu observe ridicolul că Dumnezeu Cel Atotputernic a ajuns la ananghie, și nu e în stare nici măcar să “răscumpere” poarta de la Ghelari, ca s-o implanteze apoi la Pucioasa. Noroc cu Melchiorul Zamfir, care n-a băgat de seamă “[COLOR=red]lucrătura[/COLOR]” fină a liderilor pucioși și s-a angajat să rezolve el necăjeala. Pe vremea aceea, pentru Zamfir n-a fost o problemă să zică “Da!”, că tot nu știa el ce să facă cu banii, așa că aici pucioșii i-au dat o nesperată mână de ajutor. Va trebui chiar să cânte de bucurie:
[COLOR=blue]“ [/COLOR][COLOR=fuchsia]Hai, iubitul Meu, cântă cântarea cântărilor[/COLOR][COLOR=blue], ține urma oilor Mele, căci de la această [/COLOR][COLOR=red]lucrătură[/COLOR][COLOR=blue] va răsări Ierusalimul nou și se vor vedea zorile Ierusalimului ceresc, dar Eu vă spun că s-au și văzut. Vor veni prooroci și magi de la mari depărtări și vor lua și vor bea din această stâncă și se vor îndrepta spre acest munte ca să învețe legile sfințeniei. Vor veni, dar Eu vă spun că au și venit. Amin. “
(25 ianuarie /7 februarie 1992) [/COLOR]
Deși Zamfir nu era greu de cap, trebuia insistent bătut la cap de către “[COLOR=fuchsia]Cel necăjit[/COLOR]”, ca nu cumva să se răzgândească și să nu-i mai ajute financiar pe [COLOR=fuchsia]cei mici[/COLOR]:
[COLOR=fuchsia]“ Eu sunt un Dumnezeu necăjit[/COLOR][COLOR=blue], căci [/COLOR][COLOR=fuchsia]Mi-am facut sălaș în cei mici[/COLOR][COLOR=blue], în cei necunoscuți și neluați în seamă, căci au fost ascunși întru Mine aceștia. Așa a fost lucrarea Mea și atunci, ascunsă de înțelesul lumii, până ce a venit vremea să Mă arăt glorios întru numele de Fiu al Treimii Dumnezeiești, și am ieșit glorios. […] Iată, și ție îți spun, iubitul Meu: [/COLOR][COLOR=fuchsia]Eu sunt un Dumnezeu necăjit[/COLOR][COLOR=blue], căci toți Mă țin afară și nu vor să se lase cu Mine și nu vor cu Duhul Meu, și iată, trag din greu să-Mi fac arătarea slavei Mele, trag din greu în duhul mai-marilor lumii, căci este tare la cerbice omul veacului acesta. Dar voi sfărâma cerbicia cea tare a duhului lumii și voi slobozi semne și minuni despre care nu s-a mai pomenit, și vom birui capetele fiarei roșii[…]“
(25 ianuarie /7 februarie 1992) [/COLOR]
În sfârșit, acum se poate pune puctul pe “i”: “
[COLOR=green]Șfântul[/COLOR] [COLOR=green]Apostol Gheorghezamfir[/COLOR]” trebuie să se facă luntre și punte și să aducă odată poarta aceea de la Ghelari, indiferent cât îl va costa. Pentru că miza este uriașă: pe această poartă va intra și va ieși atât “Cel de la Pucioasa” cât și “cel de la Versoix” (regele Mihai, [COLOR=fuchsia]unsul lui Dumnezeu[/COLOR]). Ei și numai ei vor avea acest drept, pentru că poarta va simboliza “ușile împărătești ale bisericii care este Rrromânia!”:
[COLOR=blue]“ Pace ție, [/COLOR][COLOR=green]apostolul[/COLOR][COLOR=blue] Meu! Aceasta este lucrarea întru care binevoiesc. Acesta este așternutul întru care sălășluiesc prin cuvânt. Iată, binecuvântată să-ți fie ție biruința, ca să biruiești, iubitul Meu, ucenicul Meu și [/COLOR][COLOR=fuchsia]vom înălța la această intrare poarta Domnului, căci pe această poartă va intra Domnul și va intra unsul cel de la Dumnezeu pe ea[/COLOR][COLOR=blue], iar această cetate se va numi:
"Acolo este Domnul". Amin. “
(25 ianuarie /7 februarie 1992) [/COLOR]
Nici B.O.R. să nu-și mai facă multe iluzii, căci zilele ei sunt numărate: vine [COLOR=fuchsia]începutul cel nou[/COLOR] ca un tăvălug, iar
peștele cel mare va fi înghițit de cel mic, și la urmă va fi doar o singură biserică sobornicească și apostolească (doar aceea care are în ea apostoli și sobor de prooroci). E va fi denumită “Noul Ierusalim”, iar credincioșii ei se vor numi “Noul Israel”:
[COLOR=blue]“ Slavă dintru cele cerești lui Dumnezeu, iar peste voi, martorii Mei, pace și Duh Sfânt lucrător de înviere! Eu sunt Alfa și Omega. Eu sunt [/COLOR][COLOR=fuchsia]începutul cel nou[/COLOR][COLOR=blue], care vine din cele cerești, și [/COLOR][COLOR=fuchsia]va fi una biserica Mea[/COLOR][COLOR=blue], precum Eu Unul sunt. Pace și [/COLOR][COLOR=fuchsia]unire întru una sobornicească și apostolească biserică[/COLOR][COLOR=blue], precum la început așa și spre capătul plinirii răbdării lui Israel, căci trupul lui Israel este de la Avraam și până în zilele acestea. Eu sunt Dumnezeul lui Avraam, al lui Isaac și al lui Iacov. “
(25 ianuarie /7 februarie 1992) [/COLOR]
Fericit va fi Gheorghe Zamfir dacă va crede ce-i spun lui “proorocii” de la Pucioasa, căci până și duhurile proorocilor se supun proorocilor:
[COLOR=blue]“Eu sunt începutul și sfârșitul, și iată vin cu cele scrise pentru vremea aceasta. Fericiți cei ce nu se smintesc întru Mine. [/COLOR][COLOR=fuchsia]Fericiți cei ce cred[/COLOR][COLOR=fuchsia]duhurilor proorocilor[/COLOR][COLOR=blue], duhurilor cerurilor, căci aceia vor fi fiii slavei care vine. Fericiți veți fi și voi, cei care ați purtat plângând această lucrare de Duh Sfânt.Fericiți cei cu obrazul plâns, că aceia vor fi mângâiați în Ierusalim. “
(25 ianuarie /7 februarie 1992) [/COLOR]