[mariamargareta]

[COLOR=purple]Puciul de la Pucioasa[/COLOR][COLOR=purple] şi [/COLOR][COLOR=purple]Euro Ierusalimul (partea a XXXII-a)

[/COLOR] Liderii pucioşi sunt adânc compătimiţi pentru că nedrepţii şi rătăciţii de arhierei ai Bisericii majoritare (B.O.R.) nu vor să recunoască în ruptul capului că “cei micuţi de la Pucioasa” sunt solii lui Dumnezeu, care au înalta misiune de “încă a sfârşi începutul pe care l-au început”:
[COLOR=blue]“ O, Mă doare [/COLOR][COLOR=fuchsia]nedreptatea care curge înspre aceşti micuţi ai Mei[/COLOR][COLOR=blue]. Mă doare [/COLOR][COLOR=fuchsia]tăgăduirea mai-marilor bisericii[/COLOR][COLOR=blue]. Aş voi să-i înviez şi pe aceia, aş voi să le iau tina de pe ochi, ca să vadă cum sunt Eu prin acest izvor. Sunt aşa cum am fost între cei dintâi care M-au urmat pe Mine pe drumurile lumii. Sunt aşa cum este scris despre Mine la capătul cărţii, şi iată, acesta este Cuvântul Cel întrupat de la capătul cărţii, dar ei, mai-marii bisericii, ca şi cei de atunci, nu cunosc vremea cercetării. [/COLOR][COLOR=fuchsia]Mă doare de rătăcirea lor[/COLOR][COLOR=blue], dar Mă doare pentru [/COLOR][COLOR=fuchsia]aceşti micuţi ai Mei[/COLOR][COLOR=blue], care [/COLOR][COLOR=fuchsia]au încă de sfârşit acest început[/COLOR][COLOR=blue] nou care vine de la Mine peste pământ.” (9/22 februarie 1992)[/COLOR]
“Cel de la Pucioasa” îşi plânge durerea şi neputinţa, dar tot nu se dă bătut:
[COLOR=blue]“ [/COLOR][COLOR=fuchsia]Îmi plâng şi Eu vouă durerea Mea[/COLOR][COLOR=blue]. Cu cine să o plâng? O, şi pe aceia aş voi să-i ridic din sângele lor. Hai să lucrăm înviere peste toată făptura Mea! Hai să suflăm duh de trezire şi de înţelepciune peste tot trupul cel fără de viaţă! Hai, iubiţii Mei! Domnul scrie în ziua aceasta să se facă lumină în jurul acestui aşternut ceresc şi să se împlinească acest cuvânt! Amin.” (9/22 februarie 1992)[/COLOR]

A treia scrisoare venită “din cer” pentru Gheorghe Zamfir avea să fie şi ultima:

[COLOR=blue]“Cuvântul Domnului către Gheorghe Zamfir [/COLOR]
[COLOR=blue]Chemare la mărturisire şi la trăire întru sfinţenie. Prooroice despre[/COLOR]
[COLOR=blue]“ecumenismul” de la Vulcana-Băi.Chemare la război cu necredinţa[/COLOR]
[COLOR=blue]şi cu solii ei. Marea lumii va primi pescarii cerului.[/COLOR]
[COLOR=blue]C[/COLOR][COLOR=blue]uvântul lui Dumnezeu lucrează un lucru nou, un rod nou, o împărăţie cerească pe pământ. Această împărăţie care se începe astăzi, este lucrată de Cuvântul lui Dumnezeu şi de zidarii care sunt tocmiţi pentru împlinirea înţelepciunii lui Dumnezeu.[/COLOR][COLOR=blue] “ (20 februarie/ 4 martie 1992) [/COLOR]
Emisarii liderilor pucioşi vin să-i ofere lui Zamfir o cruce pectorală, ca unui merituos stavrofor, drept mulţumire pentru serviciile lui:
[COLOR=blue]“ Pace ţie, binecuvântatul Meu […] nu se putea să treacă ziua cea care era scrisă în cer pentru legământul Meu cu tine, căci am avut de făcut legământ cu tine şi am împlinit această taină aşteptată de cer, şi iată zi cerească. [/COLOR]
[COLOR=blue]Iubiţii Mei cei care aţi însoţit pe Domnul, Care a intrat în casa celui iubit, v-am dat poruncă cerească să lucraţi şi să binecuvântaţi semnul Meu şi sceptrul Meu, şi să veniţi apoi şi să puneţi această salbă pe pieptul celui ales din pântecele maicii sale. Această pecete este semnul Fiului Omului, Care iarăşi vine, precum este scris în Scripturi. [/COLOR]
[COLOR=blue]Iubitul Meu, apleacă-te, tată. Aceşti micuţi ai Mei [/COLOR][COLOR=fuchsia]îţi încununează pieptul tău cu semnul biruinţei[/COLOR][COLOR=blue] care vine de la Mine peste lemnul cel binecuvântat [/COLOR][COLOR=fuchsia]al crucii[/COLOR][COLOR=blue].” (20 februarie/ 4 martie 1992) [/COLOR]
Zamfir este pregătit pe ocolite că îl aşteaptă noi misiuni, şi mai înalte, la care va fi nevoie să-şi dea şi el obolul. Liderii pucioşi îi sunt daţi ca model de ascultare necondiţionată, dar şi de înţelepciune mai presus de fire, ca a unor fii ai lui Dumnezeu:
[COLOR=blue]“ Iubitul Meu, uită-te la cei peste care-Mi odihnesc Duhul Meu Cel Sfânt, uită-te [/COLOR][COLOR=fuchsia]cum s-au lăsat sub mâna Mea, sub sfatul Meu, sub cuvântul Meu[/COLOR][COLOR=blue] şi sub împlinirile Mele care sunt scrise în carte pentru vremea aceasta. O, dulce este aluatul tău, dar această iubire care frământă aluatul tău va fi să fie de acum mai aleasă, mai strălucitoare, mai puternică şi mai minunată ca oricând, fiindcă [/COLOR][COLOR=fuchsia]ceea ce avem Noi şi cu voi de lucrat[/COLOR][COLOR=blue], nu s-a suit până acum la mintea omului. […] Ceea ce este de lucrat în vremea aceasta, nu poate mintea omului să priceapă, şi poate [/COLOR][COLOR=fuchsia]mintea fiilor lui Dumnezeu[/COLOR][COLOR=blue] să priceapă această lucrătură.” (20 februarie/ 4 martie 1992)[/COLOR]
Cei care nu vor primi “cuvântul” de la Pucioasa vor fi pedepsiţi aspru, “[COLOR=fuchsia]ca prin foc[/COLOR]”. Pentru aceasta, “Cel de la Pucioasa are mare nevoie de ucenici şi de secerători (preoţi) pentru seceriş:
[COLOR=blue]“ Iubitul Meu, […] iată cum vorbesc cu cei cu care am mai rămas […]: fiilor, fiilor, amin, amin zic vouă, că a venit vremea să spunem cu cuvântul şi să se facă din moarte, viaţă, şi să se facă din neghină, grâu, iar [/COLOR][COLOR=fuchsia]cel ce nu va primi cuvântul acesta, acela va fi curăţit ca prin foc[/COLOR][COLOR=blue], şi va fi aceasta tot prin cuvânt. Dar [/COLOR][COLOR=fuchsia]am nevoie de ucenici[/COLOR][COLOR=blue], am nevoie să-Mi deştept bine lucrătorii şi să-i deprind bine cu lucrul secerişului cel binecuvântat, şi vom face strânsură binecuvântată, […]” (20 februarie/ 4 martie 1992)[/COLOR]
“Preoţii” de la Pucioasa, vor fi radical diferiţi de “preoţii din lume”, deoarece vor primi “preoţia lui Melchisedec”, care n-a mai existat în biserică până acum. Ei vor lucra mai întâi Noul Ierusalim român (pământul cel mic) şi apoi se vor extinde cu Euro Ierusalimul şi Mondo Ierusalimul (pământul cel mare):
[COLOR=blue]“ Această lucrare cerească din care Eu adăp [/COLOR][COLOR=fuchsia]pământul cel mic, şi apoi pământul cel mare[/COLOR][COLOR=blue], această lucrare are [/COLOR][COLOR=fuchsia]ungere cerească, după rânduiala lui Melchisedec cel nevăzut[/COLOR][COLOR=blue], cel ce-şi face lucrarea în chip nevăzut, din veac şi până în veac; rânduială cerească şi nu pământească şi nu văzută de mulţimi de martori precum se aud [/COLOR][COLOR=fuchsia]cântări de slavă vrednică[/COLOR][COLOR=blue] peste cei ce sub vălul literei, sub jugul literei se împodobesc în slavă în numele cerului, şi apoi se arată oamenilor, şi scris este despre aceştia: «Vai vouă, celor îmbrăcaţi în haine lungi şi cu ciucuri la poale, care umblaţi prin pieţe şi voiţi să vi se facă închinăciuni! Vai, că nici voi şi nici cei săraci nu cunosc uşa, căci uşa sunt Eu, şi Eu sunt Viaţa».” (20 februarie/ 4 martie 1992)[/COLOR]
Din contextul de mai sus reiese că “sfinţirea ” întru “preoţie după rânduiala lui Melchisedec” este necanonică, deoarece ea nu se primeşte, ci se ia – direct din cer, fără punerea văzută a mâinilor episcopului. În consecinţă, hirotonia rămâne o rânduială omenească, supusă duhului literei (deci, zisă “canonică” de către creştini). Expresia “[COLOR=fuchsia]cântări de slavă vrednică[/COLOR]” face aluzie la strigarea “Vrednic este!” prin care întreaga biserică îşi exprimă aprobarea şi bucuria de a confirma pe cel care tocmai a fost hirotonit în chip canonic. Renunţând şi la aceasta, rezultă că “preoţia după rânduiala lui Melchisedec” este o preoţie impusă după alegerea şi gusturile liderilor pucioşi, alegere pe care nu o mai confirmă nimeni.

Zamfir este din nou îndemnat să se facă după chipul şi asemănarea “celui de la Pucioasa”. Cu acest chip, el trebuie să se angajeze în lupta Pucioasei împotriva ecumenismului modern, care iese la concurenţă văzută în apropiere, la Vulcana-Băi, şi să taie capul duhului celui rău:
[COLOR=blue]“ O, fii întru viaţa Mea, că voiesc să Mă văd întru tine,[…] Amin, amin zic ţie, că antichrist vede lucrătura cea dumnezeiască şi va întinde mâna spre scaunul Meu şi va umbla cu vicleşug şi va înfiinţa şi el un turn (Centrul Internaţional Ecumenic, la Vulcana-Băi, n.r.), ca să se dea apoi drept Dumnezeu, cu templul său cu tot, şi aceasta se va face prin lucrarea duhului rău, prin puterea duhului rău, lucrătoare prin fiii pierzării, care n-au primit iubirea adevărului. De aceea spun: staţi drepţi şi neclintiţi în tot lucrul cel bun, ca să nu aveţi a vă înspăimânta în război cu necredinţa şi cu cei ce vor rosti lepădarea de credinţă ca să se arate apoi întronat cel nelegiuit care voieşte să se înalţe mai presus de Dumnezeu. Este scris că înainte de venirea Mea îşi va face lucrarea lui cea rea potrivnicul lui Dumnezeu, dar voi fiţi tari, căci Eu îi voi lua pe neştire şi ca un fur voi veni şi voi răsturna turnul fărădelegii ascunse sub numele de Dumnezeu. Iată, iar vă spun, fiţi prevăzători, şi pe cel fără de viaţă întru sfinţenie, să-l luaţi drept potrivnic, căci zilele sunt grele şi marea este plină de sânge şi de ceaţă şi de noapte. Fiţi fii ai zilei, căci cei ce dorm, noaptea dorm, dar voi fiţi ai zilei, iubiţii Mei. Copilul Meu la care am intrat cu ai Mei, te-am dus peste faţa pământului şi te-am băgat cu Mine şi în adâncul cel întunecat ca să vezi ce lucrează duhul rău, şi apoi să ştim cu înţelepciune cum [/COLOR][COLOR=fuchsia]să tăiem capul duhului rău[/COLOR][COLOR=blue].” (20 februarie/ 4 martie 1992)[/COLOR]