[mariamargareta]

[COLOR=purple]Puciul de la Pucioasa[/COLOR][COLOR=purple] şi [/COLOR][COLOR=purple]Euro Ierusalimul (partea a XXXIX-a)

[/COLOR] [COLOR=purple]22. Pasaje din mesajele “venite din cer” către Doina Lazăr din Bucureşti[/COLOR]
[COLOR=purple] [/COLOR]
Pe vremea când familiei creştine Lazăr (Gigi, Doina, Ana şi Maria) îi mergea totul din plin, iar Gigi Lazăr (capul familiei) era un prosper patron de firmă privată, curtoazia celor de la Pucioasa faţă de aceşti creştini nu cunoştea limite. Până şi un cuvânt din cer a fost inventat numai şi numai pentru ei, ca să le laude generozitatea “[COLOR=fuchsia]lucrăturii[/COLOR]” cu care au cumpărat, pe bani grei, mai multe icoane [COLOR=fuchsia]lucrate[/COLOR] în atelierele secrete de la Pucioasa:

[COLOR=blue]“Cuvântul Domnului către creştina Doiniţa din Bucureşti[/COLOR]
[COLOR=blue]Învăţătură de înţelepciune cerească [/COLOR]
[COLOR=blue]D[/COLOR][COLOR=blue]omnul Iisus Hristos, cu braţele desfăcute spre îmbrăţişare, îi cuprinde pe copiii Săi.[/COLOR]
[COLOR=blue]Pace vouă! Prin uşile deschise pace vouă, copiii Mei cei dragi, cei iubitori, cei cu inimă cerească! Iată, sunt însoţit de Verginica, şi am adus pe sfinţii arhangheli Mihail şi Gavriil ca să-şi ia în primire veghea cea cerească şi lucrarea cea ocrotitoare peste această [/COLOR][COLOR=fuchsia]lucrătură[/COLOR][COLOR=blue] de la voi şi peste care Domnul toarnă mereu har şi binecuvântare bună.” (24 martie/6 aprilie 1992)[/COLOR]
Drept recompensă, Dumnezeul de la Pucioasa îi promite întregii familii Lazăr numai lipsă de griji, pază de primejdii, belşug şi prosperitate:
[COLOR=blue]“ [/COLOR][COLOR=fuchsia]Nici o furtună[/COLOR][COLOR=blue] să nu aibă a se îndrepta peste voi, cei însemnaţi în ziua aceasta. […]Eu sunt cu voi. Cine ar putea să vă vatăme? Aveţi armură cerească în jurul vostru […] Eu cobor ploaie timpurie peste truda voastră şi va fi rod binecuvântat şi voi ţine departe furtuni şi grindini şi întunecimi, căci cei ce sunt cu Mine, aceia sunt copiii luminii, copiii soarelui cel binefăcător.[…] (24 martie/6 aprilie 1992)[/COLOR]
Dar poate cea mai promiţătoare promisiune era aceea că nu vor fi părăsiţi la greu:
[COLOR=blue]“ Eu nu vă las cu nici un chip. […]” (24 martie/6 aprilie 1992)[/COLOR]
[COLOR=blue] [/COLOR]
Din păcate, n-a fost să fie aşa. Promisiunile s-au dovedit a fi mincinoase. [COLOR=fuchsia]Prima furtună[/COLOR] care s-a abătut destul de repede asupra familiei Lazăr a fost falimentul firmei pe care o deţinea Gigi. Bunuri imobile, camioane, aparatură, totul, Gigi a fost nevoit să le vândă pe te-miri-ce. Imediat, atitudinea pucioşilor faţă de cei care sărăciseră peste noapte s-a transformat într-o indiferenţă manifestă. Între Gigi şi Doiniţa au apărut disensiuni: Doiniţa le lua apărarea pucioşilor, în timp ce Gigi se simţea frustrat şi înşelat. Treptat, între cei doi a apărut o separare în fapt, chiar dacă ea nu s-a materializat şi cu divorţ. Aceasta a fost [COLOR=fuchsia]a doua furtună[/COLOR] din familia lor. [COLOR=fuchsia]A treia furtună[/COLOR] a fost legată de fiica lor, Ana. Dornică să intre în comunitatea fetelor pucioase de la Târgovişte, Ana a făcut mai multe încercări, dar s-a izbit de fiecare dată de comportament duplicitar, de minciună şi lipsă de armonie şi de dragoste. Ana era prea deşteaptă pentru nivelul mediocru pe care-l agreau liderii pucioşi pentru “fetele lor”, şi totodată prea justiţiară: “Ce-i în guşe, şi-n căpuşe”. De câteva ori Doina şi cu Ana au fost nevoite să se întoarcă înapoi la Bucureşti, simţindu-se indezirabile, şi tot de atâtea ori au fost rechemate, deoarece erau prinzaşe şi harnice, iar Ana era deosebit de talentată la brodat şi la croitorie. Până la urmă, între ele şi pucioşi s-a stabilit un fel de compromis, care mimează o stare de îngăduinţă reciprocă, drapată cu o mimată condescendenţă à la longue.
Nici proorocia privind statornicia în “credinţă” a lui Gigi n-a avut şanse mai mari să se împlinească, deşi era şi ea destul de tranşantă:
[COLOR=blue]“Credinţa ta şi iubirea ta, acestea sunt mântuirea casei tale, căci iată, [/COLOR][COLOR=fuchsia]tovarăşul tău stă lângă tine prin credinţa lui. El este încredinţat[/COLOR][COLOR=blue] că Eu sunt alături cu paşii voştri. Fie-vă, tată, totul după credinţa voastră, şi binecuvântată să fie în poporul Meu puterea credinţei voastre, şi pildă de urmat să fie râvna voastră pentru fiii acestui popor. Nu vă temeţi. Eu sunt cu voi.” (24 martie/6 aprilie 1992)[/COLOR]
“Tovarăşul” Gigi Lazăr n-a mai stat mult lângă Doiniţa prin credinţa lui, ci prin faptul că n-avea în altă parte unde să se ducă. Dar de pucioşi s-a separat pentru totdeauna. Promisiunea “[COLOR=blue]Eu sunt cu voi[/COLOR]” a rămas o simplă vorbă goală.