[mariamargareta]

[COLOR=purple]Puciul de la Pucioasa[/COLOR][COLOR=purple] şi [/COLOR][COLOR=purple]Euro Ierusalimul (partea a XLI-a)

[/COLOR] Episcopul Vasile este tocmit să-i ocrotească pe liderii pucioşi, ca pe nişte bieţi [COLOR=fuchsia]copii plăpânzi şi mici[/COLOR], băgându-i sub faldurile mantiei sale de arhiereu:
[COLOR=blue]“ Am aşezat [/COLOR][COLOR=fuchsia]aceşti copii[/COLOR][COLOR=blue] să stea de veghe peste această grădină ca să ia putere legea sfinţeniei, care va lucra sfinţenie peste cei ce vor lua calea vieţii. Dar ei[/COLOR][COLOR=fuchsia] sunt plăpânzi, sunt mici[/COLOR][COLOR=blue] în faţa stăpânilor lumii şi sunt urâţi de irozii şi de iudele acestei vremi. [/COLOR][COLOR=fuchsia]Întinde-ţi mantia peste ei[/COLOR][COLOR=blue], şi Eu voi fi cu tine şi voi lucra şi te voi ridica, dar [/COLOR][COLOR=fuchsia]lasă-te lucrat[/COLOR][COLOR=blue], iubitul Meu[…]”(20 decembrie 1991 / 2 ianuarie 1992)[/COLOR]
Ei, ghinionul pucioşilor a fost că Vasile Târgovişteanul nu s-a “[COLOR=fuchsia]lăsat lucrat[/COLOR]” de liderii pucioşi. Planul lor era ca el să se coalizeze cu Irineu Bistriceanul, ca împreună să facă ruptură şi mai mare în trupul bisericii, după ce Irineu “[COLOR=fuchsia]aşezase aşezarea[/COLOR]”. Cu preţul unei promise faime pământeşti, cei doi arhierei urmau să facă o [COLOR=fuchsia]lucrătură nouă[/COLOR]: să “înscrie” noua biserică, Biserica Noul Ierusalim, în rândul Bisericilor Ortodoxe autocefale recunoscute canonic, printr-un înscris (tomos) oficial:
[COLOR=blue]“ Fii întru Mine şi stai întru Mine apoi. Fii una cu cel ce este din biserica Mea, cu cel ce a crezut pe Domnul şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]a aşezat aşezarea[/COLOR][COLOR=blue] acestei temelii de piatră vie. Fiţi împreună lucrători întru această taină cerească şi vă veţi bucura între cei stătători peste bisericile din România, iar numele vostru se va face cunoscut până la toate marginile. [/COLOR][COLOR=fuchsia]Ridică-te şi înscrie această piatră pe pământ[/COLOR][COLOR=blue], căci Domnul Se supune stăpânirilor de pe pământ ca să aducă lumină vie şi lucrătoare peste acest neam, de la care va lua lumină apoi Galileea neamurilor.[…] Hai să facem un lucru nou, un [/COLOR][COLOR=fuchsia]Ierusalim nou[/COLOR][COLOR=blue] peste făptura Mea, căci vin cu împărăţia Mea şi vin spre România Mea. Aceasta este [/COLOR][COLOR=fuchsia]lucrătura cea nouă[/COLOR][COLOR=blue], care vioesc să se vadă ieşind din acest [/COLOR][COLOR=green]iatac[/COLOR][COLOR=blue], din acest [/COLOR][COLOR=green]aşezământ[/COLOR][COLOR=blue] sfânt, pe care voiesc să mi-l veghezi bine, ca să fie după aşezarea care este pusă la această [/COLOR][COLOR=green]temelie[/COLOR][COLOR=blue].” (20 decembrie 1991 / 2 ianuarie 1992)[/COLOR]
[COLOR=blue] [/COLOR]Aranjamentul pucist se pecetluieşte după principiul “doi neputincioşi îşi dau mâna conspirativ, şi o mână spală pe alta”:
[COLOR=blue]“ Eu nu te las; [/COLOR][COLOR=fuchsia]nici tu să nu Mă laşi[/COLOR][COLOR=blue], şi nimeni nu va lua cununa celor ce vor fi lucrători peste întunericul vremii de acum. Să ne iubim unul pe altul, [/COLOR][COLOR=fuchsia]să ne sprijinim unul cu altul[/COLOR][COLOR=blue]” (20 decembrie 1991 / 2 ianuarie 1992)[/COLOR]
Dacă în urmă cu o lună Vasile era somat, prin scrisoarea precedentă, să ţină totul ascuns, pecetluit până şi faţă de ceilalţi episcopi din Sfântul Sinod, acum i se cere ca dimpotrivă, să dea totul pe faţă:
[COLOR=blue]“ [/COLOR][COLOR=fuchsia]Scoate-Mi de sub ascuns[/COLOR][COLOR=blue] acest izvor curat […]”(20 decembrie 1991 / 2 ianuarie 1992)[/COLOR]
Iar Vasile Târgovişteanul n-a stat mult pe gânduri. Avizat, Sfântul Sinod a deliberat îndelung şi a tranşat sec problema, dar abia după un an, la Sinodul din ianuarie 1993: “Fenomenul Noul Ierusalim de la Pucioasa este o manifestare străină ortodoxiei”.
[COLOR=blue] [/COLOR]
[COLOR=purple]24.[/COLOR] [COLOR=purple] Pasaje din mesajele “venite din cer” către Traian Băsescu[/COLOR]
[COLOR=purple] [/COLOR]
Traian Băsescu, cotat de pucioşi ca “marele cârmaci” al României, este somat să fie recunoscător pentru o prezumptivă intervenţie divină care ar fi determinat în mod decisiv alegerea sa ca preşedinte al ţării, pe 28 noiembrie 2004. Miza este de fapt tot Irineu Bistriţeanul, care ar trebui “ajutat” de Băsescu ca să ocupe un loc cât mai în faţă în ierarhia bisericii, mai ales în conjunctura în care superiorul lui direct, mitropolitul Bartolomeu Anania, se dovedeşte a fi un obstacol incomod, inflexibil şi avid de putere. Anania mai este acuzat şi de faptul că “i-ar fi luat locul lui Irineu”. Pentru a fi iertat pentru acest act uzurpator, Anania este somat (în aparenţă, rugat) să-l “scoată din lanţuri “ pe Irineu.