De sfanta Marie Mica (Adormirea Maicii Domnului) era claca (hora) in satul din deal, pe batatura din fata pravaliei. Toata lumea nu vorbea decat despre acest eveniment caci, o data pe an aduceau fanfara de la Valea Mare renumita si atunci,renumita chiar si acum.
Inca de dimineata impreuna cu matusa se spalau, isi calcau rochitelele cu multe volane si jupele scrobite iar fierul infierbantat cu carbuni nu se odihnea o clipa,sarcina mea fiind sa-l vantur intr-una pentru a tine carbunii incinsi.Isi puneau parul pe moate si unghiile si le dadeau cu lac dintr-o sticluta pastrata cu sfintenie special pentru asemenea evenimente.
Ma tot invarteam pe langa ele si tare as fi vrut sa le intreb daca voi merge si eu dar nu indrazneam asteptand sa-si termine gateala ca sa-mi calc si eu rochita.
Cand am vazut ca au terminat m-am apucat cu sarg sa calc si eu cu fierul caldut, cu ochii mereu dupa ele ca nu cumva sa plece fara mine.
-Ia du-te si ada niste porumb pentru fiert,dar vezi sa fie in lapte ca sa nu ne rupem dintii in el-imi spune bunica.
-Da pleaca fara mine; am scancit nemultumita.
-Du-te cand iti spun ca te asteapta!
Am plecat alergand,caci alesul porumbului pentru fiert nu era o treaba chiar asa usoara.
Cand m-am intors intr-un suflet intru in casa.Nici urma de surori sau de tanti Ileana,ci doar mirosul de colonie de lacramioare mai ramasese de ele.
M-am aruncat plangand pe pat si atat de suparata eram ca as fi vrut sa mor!
M-am dus trista pe prispa si asacultam fanfara cantand si nici macar nu-mi puteam imagina cum este acolo caci nu fusesem niciodata.
La un moment dat o simt pe bunica langa mine.Ma ia in brate si imi da cateva cuburi de zahar din acelea pe care le tine dosite in lada de zestre pentru ocazii speciale!