Citat:
În prealabil postat de costel
Eu am luat in serios prezenta lui Dumnezeu, si de aceea iau in serios si juramantul facut in fata Sa: "iata fiilor duhovnicesti, prin punerea mainilor pe sfanta evanghelie si pe sfanta cruce, ati savarsit juramant inaintea sfantului altar, ca veti pazi legatura dragostei si a unirii intre voi pana la mormant curata, neintrerupta, dreapta, cinstita si ca nu va veti abate de la datoriile voastre nici unul, urmand ceea ce este placut lui Dumnezeu si oamenilor" (Aghiasmatar, pag 74)
Neintelegerile, rupturile, cred ca vin din faptul ca oamenii nu constientizeaza ca ceea ce fagaduiesc in cadrul cununiei - fagaduiesc in fata lui Dumnezeu.
Cum sa vorbesti de negot in iubire. Aici te daruiesti dezinteresat. Altfel, nu vei avea niciodata sansa sa-l faci pe cel cu care te-ai casatorit sa locuiasca in tine.
|
Asa este Costel, iubirea nu-i robie , dar poate cea mai frumoasa" robie" e trairea in si prin iubire, o" robie" placuta si de buna voie, dezinteresata, pentru ca acolo unde sunt interese, nici iubire nu poate exista. "Robia" iubirii este cea care ne ajuta sa ne ducem cu demnitate si incredere crucea pana la sfarsit. "Robia"iubirii este cea mai frumoasa si cea mai longeviva intr-o casnicie , ea existand pana in cele din urma clipe. De fapt aceasta este "marea filozofie ,"in care sta , reusita intr-o relatie de lunga durata, este de fapt acea comuniune de care am tot vorbit la alt topic de specialitate.