Citat:
Īn prealabil postat de andrei_b25
"Cinci ani e enorm, e timpul sa treci peste" spunea scrabble. Nush daca sunt de acord sau daca nu sunt, pentru ca si eu poate sunt in situatia simonei. Pot spune ca am tinut la o fata ceva mai mult de 5 ani dar sa terminat dupa ce am cunoscut o alta fata pe care pot spune ca o iubesc, o fata care s-a despartit de mine de vreo 3 ori, o fata care, ca si in cazul simonei, vrea sa traiasca clipa, o fata care m-a injurat, m-a lovit, m-a umilit, hai sa spunem o fata egoista. Si aici marea dilema. Iubesc o astfel de fata si vreau sa o iubesc in continuare, chiar daca nu are nici macar un plus, chiar daca nu exista nici macar o persoana care sa fie de acord ca eu sa ma impac cu ea vreodata. Hristos o sa ma intrebe cat am iubit sau de ce nu am iubit. Eu ce o sa-i spun, pai sti Doamne, am iubit pana mi sa intors spatele sau am iubit pana mo lovit peste fatza sau am iubit 1 an, 2, 3, no ajuns? El oare ce-o sa-mi spuna atunci? Tu cand mi-ai intors spatele, Eu te-am iubit in continuare, tu cand m-ai lovit peste fatza cu pacatele tale, Eu te-am iubit in continuare, tu cand ai tinut post 1 an si 10 ani i-ai petrecut in destrabalari, Eu te-am iubit in continuare.
Da, si eu iubesc ca si simona, poate iubesc o persoana care nu ma merita si e o dragoste neimpartasita, dar de fiecare data cand as vrea sa spun GATA, ma intreb automat, oare ce ar face Hristos?
E pacat gandu asta sau nu e?
Si sa ma scuzi simona daca am scris si eu de-ale mele in topicu tau, dar intr-un fel m-am vazut in locul tau si simteam nevoia sa scriu si eu ceva.
|
Uite cine se gaseste sa iti raspunda (sa va raspunda)...
pe scurt, duc (pe umeri) o relatie de patru ani; la inceput mi s-a parut ca e ceea ce imi doresc, dar acum imi dau seama ca nu am fost cu luare-aminte! pur si simplu, nici eu nu ii acord nici un plus(decat, sa zicem, faptul ca e inteligent). la inceput, cand ii tot placea sa ma respinga si sa ma umileasca, sa fuga de mine fiindca stia ca o safug dupa el, ...imi petreceam zile intregi plangand, eram disperata, nemultumita, ma certam cu ai mei
...nu imi venea sa cred ca imi face asa ceva.apoi ne impacam iar, dar eu eram multa vreme afectata...in timp, m-am schimbat. incet-incet aceste episoade s-au rarit. iar eu m-am trezit. nu gandim la fel, nu apreciem aceleasi valori, ma acuza, ma suspecteaza. i-am propus sa ne despartim, dar dupa cateva zile, s-a intors, si a inceput sa imi spuna cat sufera el, ca nu poate fara mine, etc. am ramas asa. apoi, i-am propus sa ne despartim a doua oara. gandindu-ma ca poate nu e bine sa aleg sa fug asa, l-am acceptat din nou cand a venit. m-am gandit ca poate il pot schimba, il pot face sa vada unele lucruri...a trecut si faza asta, iar acum stiu ca nu pot. ca nu e ceea ce imi doresc. nu il pot schimba, oricat as incerca. in schimb, stiiu ca as fi tot mai nesuferita cu el. de fapt, asa sunt. avem o relatie agonica, falsa, dar extrem de dureroasa si de istovitoare.
poate situatia nu e asemanatoare cu a voastra. dar m-am regasit in prima perioada a relatiei mele, citind povestile voastre.
uneori cred ca e bine totusi sa iei o foaie si sa notezi ce iti place si ce nu iti place la persoana respectiva. fiindca pot fi lucruri pe care nu le bagi in seama la inceput. ti se pare ca acum totul e sa recastigi iubirea, apoi totul va fi bine. dar nu, nu va fi bine..mai bine sa ne rugam Bunului Dumnezeu sa ne trimita omul cel mai potrivit, si sa ii cerem sa ne fereasca de alegeri gresite!Doamne-ajuta!