CONDACUL I
(Preludiul acatist, Fecioara zaconul de transfigurare)

Cine este aceasta ca zorile de alba si curata?

Este Imparateasa rugaciunii, este rugaciunea intrupata.
Stapana Porfirogeneta si Doamna a diminetii,

Logodnica Mangaietorului, Preschimbator al vietii,
Spre tine noi alergam, arsi, mistuiti de dor!

Ia-ne si pe noi partasi ai Sfantului Munte Tabor,
Si fa-te si noua, umbra si roua,

Tu adumbrirea de dar, sa-si afle si firea noastra innoirea dintru plamada de har.
Ca sa-ti strigam cu toata faptura intr-o deplina inchinaciune:

Bucura-te, Mireasa, urzitoare de nesfarsita rugaciune!

[Continuare:]

ICOS I
(Ipostasul rugaciunii, Sfanta Fecioara)

Cinzeci de veacuri sa-mplineasca, prin Avraam si prin David, spita ta prooroceasca

cerurile au obosit, cu lacrimi si plecaciune harazind neprihanit,
carnea ta din rugaciune, vajnic Rug nemistuit.

Focul Sfant in tine canta ca-ntr-o floare de slavire,
Firea prin tine cuvanta dorul ei de izbavire.

Si esti, Doamna, ipostasul laudelor suprafiresti;
incat noi prinsi de extasul dragostei Dumnezeiesti,

asa sa ne sune glasul:
Bucura-te, rod invaluit cu sinaitic soroc;

Bucura-te, ce-ai zamislit Zalogul de foc;
Bucura-te, vohod de Scripturii, al Unicului Cuvant;

Bucura-te, organ muzical al Duhului Sfant;
Bucura-te, mestesugul ceresc de manecata mantuire;

Bucura-te, filosofia cea vie, de dreapta indumnezeire;
Bucura-te, rug al rapirii, cum altul nu se mai poate;

Bucura-te, unitate si salba a simboalelor toate;
Bucura-te, struna si sunet, arcus si alauta;

Bucura-te, trup si intrupare de veselie neincaputa;
Bucura-te, incantare ce ai invins a lumii desertaciune;

Bucura-te, Mireasa, urzitoare de nesfarsita rugaciune!


CONDACUL II
(Vovidenia inimii)

Precista prea mangaioasa,

Doamna, Prunca Cuvioasa!
Cu straina cuviinta a cuvantului tau cald,

si chemarea cu credinta dintr-a mintii rugaciune,
cea dintai Tu ai intrat la pristolul de minune,

sfanta-sfintelor din om, locul nostru de smarald.
Cu indraznita intelepciune, tu ai spart cercul robirii,

cerc de moarte, cerc de somn, biruind blestemul firii,
greul vietii noastre domn, prin puterea curatiei, pentru care pururea

Celuia ce ni Te-a dat, sa-I cantam inflacarat: Aliluia!


ICOSUL II
(Muzica Ierihonului, iesirea din blestem)

Fecioara a neinseratului veac,

Sfanta Maica a Luminii!
Asculta-ne si pe noi cei din pacat

netrebnicii fii ai tinei!
Prea blanda, Buna, Preasfanta Fecioara,

polata Domnului Iisus!
Dezleaga-ne blestemul ce ne-nzavoara,

deschide-ne “calea de sus“.
Ca prin aprinsa descoperire,

arcana doritului Mire
si noi sa putem asijderi canta

asa cum Moise deslegat de sanda,
cu fata in vapaia de rug

fierbinte de har tie iti striga unele ca acestea-n amurg:


Bucura-te, tulpina de lumina a rugului nemistuit;
Bucura-te, pridvorule de smirna, prin care Dumnezeu s-a ivit;

Bucura-te, inel al unui foc ce-i mai presus de cer;
Bucura-te, lacrima care topesti tot launtricul ger;

Bucura-te, toiag cu floare, intru a inimii calatorie;
Bucura-te, fir de racoare izvorat in launtrica pustie;

Bucura-te, parafa de jar, pana in suflet patrunsa;
Bucura-te, zapada a mintii, de nici o patima ajunsa;

Bucura-te, masura a opta, a Imparatiei din noi;
Bucura-te, invatatura scoasa din bucuria de apoi;

Bucura-te, uimire sarutata cu duhovniceasca minune;

Bucura-te, Mireasa urzitoare de nesfarsita rugaciune!