CONDAC XI
(Prin Umbra cea alba la Theosis)

Multumesc tie, Preamilostiva Maica-Fecioara ca m-ai scapat de moartea cea de-a doua oara.
Primejdia si ispita sunt doara spre incercare, si prin chemarile cele fara de incetare ale prea luminosului Nume de putere, simturile si voia inimii mele au intrat in praguri de tacere. Slobod de ele astept sa ma napadeasca auzul, vazul si graiul cel dumnezeiesc, in mine de acum doar acestea sa se rosteasca.
Si Iubitul meu Insusi, Iisusul ceresc sa vada, sa vorbeasca si sa inteleaga prin chiar vazul, auzul si voia mea intreaga. Hristos sa vietuiasca asa prin toata vlaga mea. Ca Domnul Insusi sa strige prin mine: Aliluia!

ICOS XI
(Scara teofanica a roadelor)

O, tu inima si minte si cugete al meu!
Raneste-te cu intrebarile la Fata Lui Dumnezeu:
Oare ce semn de-adeverire au roadele ceresti?
Si ce raspuns sa auzi si tu, in raspicari duhovnicesti de roureaza peste tine chipul vederii nezarite, intru largimea cea de aur, a inchipuirilor sfintite, adanc cu duhul tu vei fi pe stralucire adunat, sau cum a fost duhul Precistei in Sfanta Sfintelor curat; Si-ai sa ajungi atat de nalt-rasunator si potrivit cum e o trambita de lauda in care ingeri s-au rostit.
Si-ntru simtiri gingas vei fi ca floarea dreptului Iesei care tresare-n patru zari in asteptarea Celor Trei; Spre acest semn flamanzi suntem si Sfanta Doamna sa ni-l dea ca-n mijlocirea-i milostiva toti sa-i strigam cu un stih asa:
Bucura-te, Tu scara cu pragul in inima ce se inchina;
Bucura-te, ascetica neprihanire de rugaciune senina;
Bucura-te, caldura de har ce pana in carne napadesti;
Bucura-te, straina lucrare ce din urzeli ne sfintesti;
Bucura-te, tu apa cereasca izvorata la gene din fund;
Bucura-te, pace dezlegata de toata puzderia de gand;
Bucura-te, luminis suitor al unei minti destarmurite;
Bucura-te, vedere in duh a tainelor necovarsite;
Bucura-te, ciudata strafulgerare spre capul scarii negrait;
Bucura-te, iluminarea din inima, ce esti de nedestainuit;
Bucura-te, nemarginirea desavarsirii cu trup de nestricaciune;
Bucura-te, Mireasa urzitoare de nesfrarsita rugaciune!

CONDAC XII
(Modul paradoxal al isihiei)

Tu esti Amma imparateasca a sufletului meu,
Odihneste-ma sub adapostul chipului tau; ca sub privirile tale de auriu carbune sa ard si eu nemistuit, din plamada arcanei de negrait a trairii de rugaciune.
Si dintru inelul tau de racoare, Izvorule pecetluit, din nou, mereu, sa-mi pot improspata cu unda harului tau de nelipsit, marea pace, a odihnei saltatoare.
Si ma incinge Sfanta Amma asa cu veselia cea vie a biruintei ca invapaiat la alb sa pot canta din toata isihia cunostintei: Aliluia!

ICOS XII
(Sfanta Predanie. Gnoza intrupata)

Maica a Domnului, Duhovnica iubitoare a pamantului! Odrasluitoarea predaniei de taina a Cuvantului! Tu esti dumnezeieste de lina si smerita, dar precum vorbeste Cantarea Cantarilor, Tu esti si nespus de dreapta si cumplita “ca niste ostiri sub steagurile lor". Esti clara, esti senina, esti ascutita, ca un palos neimblanzitor. Si ai la Ierusalimul cerului, grabnici ajutatori, pe toti cei ce sunt ai “lepadarii de sine” fiii tai sarguitori, toti cei ai cetelor de asceti, de pustnici, de anahoreti, spita ta toata de duhovnici intelepti, ce au in grija lor comoroi de binecuvantare, toate cele lamuritoare, curatitoare si indreptatoare ale neprihanirii si milostivirii tale netarmurite, toate cele ce la un loc sunt numite “Gnoza cea curata” sau Mostenirea Sfintilor si pe care ni le pui la indemana vadite prin slovele, palmele si vorbele Parintilor, pentru care de-a pururi nu vom sti a te lauda, a te cinsti, a te preamari, decat numai cantandu-ti asa:
Bucura-te, spada obladuitoare a predaniei isihaste;
Bucura-te, garanta nemuritoare a infierilor noastre;
Bucura-te, nastrapa unde odihneste binecuvantarea Domnului;
Bucura-te, zada care strajuiesti sfanta prefacere a omului;
Bucura-te, destoinica lucratoare a maiestriilor tacute;
Bucura-te, arhistratega cea mare a razboaielor nevazute;
Bucura-te, ochiul care ocrotesti dintru dulcea asprime;
Bucura-te, canon care randuiesti cu ascutita agerime;
Bucura-te, pavaza ce pazesti pamantul celor vii;
Bucura-te, portal care opresti tot chipul de necuratii;
Bucura-te, roata de spulberare a duhului de uraciune;
Bucura-te,Mireasa urzitoare de nesfarsita rugaciune!

CONDAC XIII
(Cele XXIV de alaute si nastrape)

O, Maica a Domnului, de-a pururi curata si Maica a Omului binecuvantata! Ca douazeci si patru de alaute si potire aceasta inchinaciune a noastra sa fie in revarsarea ei neincetata. Si catre Preasfanta Treime, suita bucurie, aducerea ei prea bine miresmata de pe palmele Tale, catre Hristosul Mire, sa-si treaca prinosul de dreapta slavire. Ca sa putem cu Cerurile toate a striga, dintr-o imbratisata necovarsire cel mai presus: Aliluia!
(se repeta Condacul XIII de trei ori0
(se repeta Icos I si Condac I)

http://saraca.orthodoxphotos.com/aca...gul_aprins.htm