Era un loc minunat pe care nu pot sa-l uit niciodata, unde cresteau toate florile salbatice intr-o armonie de mirosurri si de culori.
In locul in care se termina gradina era cam intruneric si ziua din cauza nucilor uriasi sub care nu era vegetatie si era umed, acolo se inalta o movilita nu prea mare scaldata de dimineata pana seara in soare.
Imi placea sa merg in locul acela desculta pe trifoiul marunt si racoros sa culeg cate o floare de câmp din fiecare, sa le asez frumos langa mine si luandu-le pe rand sa le sorb mirosul,dupa care cautam locul acela dulce de unde albinele culegeau nectarul.
Na uitam prin iarba ore intregi cautand trifoi cu patru foi iar cand gaseam cate unul strigam fericite :
"Avem trifoi cu patru foi/Da norocul peste noi!"
Pentru ca iarba era acolo proaspata si din belsug aducea tati Corina vitica o priponea si ne spunea:
-Mai aveti grija si de Joenica ca v-oi de si voua lapte.
Credeti ca asteptam sa ne dea ea lapte? Ne distram copios servindu-ne direct de la ţaţâ vacii care era chiar recunoscatoare de serviciul pe care il faceam!
Daca ar fi stiut tanti Corina....dar vacuta era cumsecade si nu i-a spus niciodata nimic!