[geo.nektarios]

În prealabil postat de mirela.b

Atat de mult ma bucur cand vad cum priviti problema iubirii dintre soti,incat imi dati speranta sa merg mai departe,chiar daca eu nu ma pot bucura de dragostea sotului,desi este un om care slujeste Domnului.(diacon).El sustine ca m-a iubit pana m-am imbolnavit,si acum traiesc sg,cu parintii,desi nu suntem divortati(pt profesia lui).
Ati vorbit despre rabdare in casnicie,eu tot rabd de 2 ani si ceva si tot nu se intampla nici o schimbare in bine.Se schimba ceva,el va fi caterisit peste catva timp,dar cu mine cum ramane.....tin la el in continuare?Crezi ca mai merita sa rabzi?Rabd boala care este f.grea(cancer tesut limfatic),violenta etc.....dar nu platesc un pret prea scump?
Scuze daca deranjez cu mesajul meu,si ma bucur mult,repet, ca mai exista si altfel de persoane care gandesc CRESTIN.

Asumarea suferintei ca mijloc de unire cu Hristos, ca mijloc de curatire de pacate, ca plata a pacatelor, cat si impreuna slavirea si lauda lui Dumnezeu, duc pe crestin la sfintenie!!! Rbdarea in suferinta si DRAGOSTEA pt cel "bolnav" (spiritual) nu fac altceva decat sa atraga Harul lui DUmnezeu cu imbelsugare! Daca fratia ta, erai o fire slaba si fara Harul si Puterea lui DUmnezeu, NU rezistai cei doi ani si jumatate... Divortul??? este "arma" lasilor!!! Daca nu e caz de erezie sau preacurvie! Dar si CRUCEA asta cine si-o asuma din DRAGOSTE pt Dumnezeu si aproapele, si nu va divorta si va STARUI IN RUGACIUNE SI LACRIMI PT IERTAREA PACATELOR sale insesi, apoi pt RABDAREA in suferinta, si DARUIREA DRAGOSTEI pt aproapele sau, VA DOBANDI CUNUNA MANTUIRII si a MUCENICIEI!!! Caci cel ce va rabda pana la sfarsit SEVA MANTUI!!!!
Sora mea, nu te teme, IUBESTE-L in continuare, nu baga in seama comportamentul parintelui, arata-i dragostea daruita noua de INSUSI Dumnezeu Iisus Hristos, pe care sfintia sa poate nu a inteles-o! Si striga din toata fiinta, cu mintea, la Maica Domnului, stii cat te va ajuta???
Spunea Pr.PAISIE Aghioritul ca daca noi IN SUFERINTA Slavim pe Dumnezeu, ne aratam cu adevarat CREDINTA ce o avem... Daca nu rabdam si sa Ii multumim pt ce suferim, nu sa scapam de ea, ci sa ii cerem rabdare, avem o credinta falsa... Trebuie sa II multumim lui Dzeu si sa Ii dam SLAVA si asa El ne va trmite indoit harul Sau!!!
Fii Binecuvantata!!!