Efortul duhovnicesc, cum spui, este presarat de ispite, de piedici, oprelisti, incercari de tot felu, numai de pace nu, caci Iisus Hristos a luat pacea de pe pamant. Cine are pace, nu e ispitit, nu este incercat, nu poate avansa pe drumul duhovnicesc; sta pe loc.
Dar pacea interioara se primeste dupa o perioada de nevointa. Catre aceasta pace tindem toti. Cand in afara noastra toate sunt bune si nimic nu ne deranjeaza, indiferent de faptele noastre, atunci putem spune ca Dumnezeu nu ne baga in seama, caci pe cei pe care ii iubeste, ii si cearta. Cand e prea greu, Dumnezeu ne mai mangaie si ne da un respiro; si apoi de la capat cu incecarile...