[mariamargareta]

[COLOR=red]
[/COLOR] [COLOR=purple] Cartea “[/COLOR][COLOR=purple]Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa [/COLOR][COLOR=blue]- Cap.LVII.[/COLOR] Două ţinte ratate: Regele Mihai şi Arhiereul Irineu (Partea I)


Studiu independent despre fenomenul religios [COLOR=blue]NIP[/COLOR]
( ”[COLOR=blue]Noul Ierusalim[/COLOR] de la Pucioasa” )

...........................................
[COLOR=red]Notă: Acest material reprezintă selecţiuni preluate din articolul cu acelaşi nume de pe blogul noulierusalimnip.wordpress.com, înainte de suspendarea abuzivă a acestuia de către liderii pucioşi, urmând ca acordul autoarei să se obţină ulterior
...........................................

[/COLOR] În fervoarea anilor ’90, în care se iţeau pasiuni şi se pritoceau speranţe, nici “creştinii” de la Pucioasa nu au reuşit să stea deoparte şi departe de tumultul schimbărilor. Ei şi-au focalizat atenţia către două personalităţi care (credeau ei), odată ajunse la putere, le vor facilita mai uşor unele aspiraţii ascunse: Regele Mihai (pe segmentul politic) şi Arhiereul Irineu (pe segmentul religios). A început o fulminantă zbatere pentru a-i curta pe cei doi, încurajându-i pe toate căile, dar mai ales prin mesaje căzute din cer, ca să fie mai ambiţioşi şi să lupte cu mai multă convingere şi tenacitate pentru a “accede la tron”. România era vizată de liderii pucioşi ca să ajungă o ţară fundamentalist ortodoxă, un fel de “regat creştin ortodox al României”, condus însă din umbră de liderii sectei Noul Ierusalim de la Pucioasa, regat care să rivalizeze în faimă şi în putere (desigur, într-un plan paralel), cu regatele, republicile şi jamahiriile islamice. N-a fost să fie aşa. Nici una din personalităţile alese şi susţinute de pucioşi n-a reuşit să se impună şi să preia puterea. Tronul monarhic nu s-a mai revitalizat, iar tronul arhieresc a fost să fie pentru un altul mai destoinic. Deşi jocurile sunt de mult făcute, pucioşii mai speră şi astăzi într-o minune, care să le împlinească visurile nutrite în jurul celor doi “eroi de legendă”. Şi cum minunea întârzia, liderii pucioşi s-au gândit să facă ei o minune: să împlinească ei, “în Cuvânt” această neîmplinită proorocie de restaurare a monarhiei în România.
Zis şi făcut. Mai întâi, liderii pucioşi au ales textul care li s-a părut lor a fi cel mai compromiţător din cartea lor de căpătâi, “Cuvântul lui Dumnezeu”:
[COLOR=fuchsia]“Dacă regele vine[/COLOR] [COLOR=blue]la cârma ţării,[/COLOR][COLOR=fuchsia] în termeni duhovniceşti nu există bătrâneţe, sufletul nu îmbătrâneşte[…] Aşa că regele dacă vine, Dumnezeu poate să-l umple de har şi să-i sporească înţelepciunea pe care o are şi evlavia pe care o are şi frumuseţea fizică pe care o are. Deci, Dumnezeu să facă întorsătura şi apoi Dumnezeu ştie cum va conduce acest popor, însă îi trebuie om, îi trebuie omul acela…” [/COLOR](sublin.ns. Citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, Ediţia 1995, pagina 9)
E limpede că [COLOR=fuchsia]venirea regelui[/COLOR] [COLOR=blue]la cârma ţării[/COLOR] nu înseamnă nicidecum un act decorativ, ci reinstaurarea monarhiei ca formă de guvernământ. La acest text compromiţător, pucioşii s-au gândit [COLOR=fuchsia]să-i facă întorsătura[/COLOR], siliţi de faptul că [COLOR=fuchsia]Dumnezeul[/COLOR] lor a uitat [COLOR=fuchsia]să facă întorsătura[/COLOR] sistemului de guvernământ, de la preşedinţie la monarhie, aşezându-l a doua (sau a treia) oară pe tron pe [COLOR=fuchsia]omul acela[/COLOR], regele Mihai I (sau, dacă numărăm întronizările, al II-lea, sau chiar al III-lea).
Cu prilejul scoaterii unei noi ediţii a cărţii “[COLOR=blue]Cuvântul lui Dumnezeu[/COLOR]”, liderii pucioşi şi-au permis să-l “corecteze” pe vlădica Irineu, care se străduise să exprime cât mai bine prin cuvinteaspiraţiile pucioşilor, aşa cum ei I le prezentaseră. Aşa că i-au şters expresia compromiţătoare [COLOR=blue]la cârma ţării,[/COLOR] şi i-au înlocuit-o cu cuvântul inofensiv[COLOR=blue] “acasă…”[/COLOR]. Şi iată ce a ieşit:
[COLOR=fuchsia]“Dacă regele vine[/COLOR] [COLOR=blue]acasă...[/COLOR] [COLOR=fuchsia]în termeni duhovniceşti nu există bătrâneţe, sufletul nu îmbătrâneşte[…] Aşa că regele dacă vine, Dumnezeu poate să-l umple de har şi să-i sporească înţelepciunea pe care o are şi evlavia pe care o are şi frumuseţea fizică pe care o are. Deci, Dumnezeu să facă întorsătura[/COLOR][COLOR=blue],[/COLOR][COLOR=fuchsia] şi apoi Dumnezeu ştie cum va conduce acest popor, însă [/COLOR][COLOR=blue]Î[/COLOR][COLOR=fuchsia]i trebuie om, [/COLOR][COLOR=blue]Î[/COLOR][COLOR=fuchsia]i trebuie omul acela[/COLOR][COLOR=fuchsia]…” [/COLOR](sublin.ns. Citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, Ediţia 2006, pagina 44)
Şi aşa au împlinit [COLOR=blue]liderii pucioşi[/COLOR] dintr-o trăsătură de condei această “proorocie despre restaurarea monarhiei”, proorocie ce fusese preluată tot de la ei de către arhiereul Irineu şi inserată cu naivitate în discursul lui din 12 decembrie 1991. Toată lumea ştie că, între timp, regele [COLOR=fuchsia]a venit[/COLOR] [COLOR=blue]acasă[/COLOR]… deci proorocia “cosmetizată” a anului 2006 s-a împlinit, pentru că, după cum afirmă astăzi pucioşii, de fapt Dumnezeu asta voia de la rege, să se întoarcă acasă, nicidecum să se aşeze din nou pe tron!
Dar mai înainte, în anii ’90, speranţele lor erau de-a dreptul incisive, fiind susţinute cu “mesaje sosite din cer”. Vom vedea mai departe cât de optimist sunau pe vremea aceea mesajele pe această temă, considerate până astăzi de creştinii pucioşi ca fiind “proorocii” provenite dinspre “Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa”:

[COLOR=blue]1. [/COLOR]Regele Mihai va reveni în ţară şi va avea loc o iminentă reinstaurare a monarhiei în România
[COLOR=blue] “ Uitaţi-vă cum trec zilele. Trebuie să vină [/COLOR][COLOR=fuchsia]acela care Mă vrea pe Mine[/COLOR][COLOR=blue]. O săptămână, o lună şi cât de mult de va mai fi, să ştiu că [/COLOR][COLOR=fuchsia]a fost el pus pe scaunul României[/COLOR][COLOR=blue]. Dar va veni veacul poporului Meu, şi va fi. Cereţi că şi Eu cer…[/COLOR][COLOR=blue]” (8 septembrie 1990)[/COLOR]
Acest lucru nu s-a mai întâmplat nici până în zilele noastre, iar perspectivele pentru viitor sunt practic nule. “Proorocia” a fost mincinoasă.

[COLOR=blue]2. [/COLOR]Arhimandritul Irineu Pop este vizat pentru tronul patriarhal, de unde va urma să restaureze biserica ortodoxă după canoanele stabilite de liderii pucioşi
[COLOR=blue]“ Am aici pe cineva de mare preţ, pe cineva care preţuieşte conducerea Mea şi o primeşte cu toată inima. Şi iată îi dau cuvânt şi ajutor puternic, că [/COLOR][COLOR=fuchsia]vreau să-l sui la înălţime[/COLOR][COLOR=blue], ca să-Mi poată împlini dorinţa Mea prin cuvântul Meu, şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]să-Mi poată ridica biserica pe piatră[/COLOR][COLOR=blue]. O, de aceea am tăiat Eu firul vieţii celui fără Dumnezeu. Acolo voia el să bage pe poporul lui Dumnezeu şi acolo a intrat el…” (8 septembrie 1990) [/COLOR]
Se sugerează aici şi faptul că asasinarea lui Nicolae Ceauşescu a fost dirijată din cer, pentru a-i scăpa pe “creştinii” pucioşi de nişte pretinse represalii pregătite de Ceauşescu împotriva lor.

[COLOR=blue]3. [/COLOR]Între reaşezarea pe tron a regelui Mihai I şi întronizarea lui Irineu Pop ca patriarh al României pare a fi o strânsă legătură
Există unele mesaje care abordează simultan ambele probleme, ca şi când între ele ar exista unele conexiuni foarte strânse, care ar urma să servească intereselor liderilor pucioşi, cei care prepară “[COLOR=blue]Cuvântul lui Dumnezeu[/COLOR]” de la Noul Ierusalim şi apoi îl fac cunoscut lumii întregi:
[COLOR=blue]“…Toată voinţa Mea este să lucrăm în aşa fel ca să ies deasupra cu lucrarea Mea şi să plutească deasupra ca untdelemnul, şi să fie văzută şi ştiută şi s-o ajut pe România. România Mea cea sfântă, a fost condusă de conducători sfinţi şi viteji care au iubit pe Dumnezeu. Acum a avut parte de conducători care Mi-au murdărit-o. E ca o haină de petrolist, mânjită de păcură. Am s-o trec prin foc ca să se curăţească. Voiesc şi trebuie să împlinesc, [/COLOR][COLOR=fuchsia]să aduc conducătorul care-l vrea Dumnezeu, şi conducător peste bisericuţă pe placul Meu[/COLOR][COLOR=blue]. Lumea nu ştie ce grăiesc Eu, dar să ştiţi că va auzi, şi va ieşi cuvântul Meu să fie cunoscut”[/COLOR][COLOR=blue](10 octombrie 1990)[/COLOR]