Imi amintesc foarte bine zilele din Decembrie.
Eram in Bucuresti, am participat la mitingul lui Ceausescu, din dorinta mea personala, cu toate ca fusesem avertizata insistent de secretara de partid sa nu ma duc. Habar nu aveam de ce. Ea stia asa cum stiau toti cei care au organizat asa zisa revolutie.
Dar, din ce am trait atunci, am vazut tineri care au mers pana la sacrificiul suprem pentru ca au crezut ca pot schimba istoria trista a poporului nostru.
Si am toata admiratia pentru ei, pentru credinta lor in mai bine.
Eu nu as fi fost in stare de ce au facut ei, si recunosc acest lucru.
Unii au crezut sincer in revolutie, altii au venit deja cu servieta pregatita ...
Oricum, schimbarea era de mult hotarata la nivel politic.
Cat despre ce s-a intamplat dupa, nu pot nici un moment sa zic ca regret. In nici un caz.
Aveam si eu bani si nu aveam ce cumpara cu ei. Nu aveam nici un orizont in viata ca tanar care asteapta totul.
Nu aveam nici acces la facultate pentru ca imi exprimasem opiniile despre comunism la scoala si capatasem referinte deosebit de proaste de la profesori. De aceea, am si cazut in primul an cand am dat, adica in 1989, cu o nota deosebit de mica la Economie politica, pe care o stiam cel mai bine.
Despre ce este acum, in nici un caz nu ma pot plange. Am realizat tot ce mi-am dorit numai prin munca mea, ceva ce nici parintii mei nu au visat.
Nu a fost nevoie sa parasesc tara unde m-am nascut.
Pot face si spune tot ce doresc, si pot visa in continuare ca voi face mult mai multe in viitor.
Greutatile sunt inerente dar, totul este posibil acum, si de aceea ma bucur.
|