[cristiboss56]

Pornesc acest nou topic de la acest verset ce multe spune despre usurinta de a arunca vina mai mereu pe alt frate de al nostru_ Facerea 3, 12 : "Zis-a Adam < Femeia care mi-ai dat-o sa fie cu mine, aceea mi-a dat din pom si am mancat> ". Atitudinea lui Adadm care reiese din acest verset este clar, una a omului cazut din slava divina. In momentul in care protoparintii gresesc mâncand din pomul oprit, ei nu doar ca nu se caiesc pentru fapta lor, ci cauta sa dea vina pe altcineva, numai pe ei insisi nu. In loc sa-si recunoasca greseala, Adam arunca vina asupra femeii si indirect , asupra lui Dumnezeu. Avva Dorotei a vazut in atitudinea primilor oameni dupa caderea in pacat - caci nici Eva nu-si asuma fapta, ci da vina pe sarpe -o lipsa de asumare a proprilor fapte. Unde se aude : Iarta-ma ? ? ? Ci din potriva se aduce vina, acuza directa lui Dumnezeu < Femeia pe care Tu mi-ai dat-o > ( o atitudine ce o intalnim si azi sub diferite forme ). Parintele Arsenie Papacioc de la Manastirea "Sfânta Maria" de la Techerghol aminteste mereu in predicile sale de usurinta cu care oamenii arunca vina unii pe altih, semeni de-ai lor , crezand ca astfel isi motiveaza fapta, sau scapa de pedeapsa care urmeaza incalcarii poruncii divine. "Ei bine va spun , e un foarte mare pacat sa dai vina. Nu numai ca nu-l iubesti, dar il dusmanesti, il urasti. Atunci tu ai facut crima nu dragoste " , spune parintele Papacioc.