cred ca nu m-am facut inteleasa
dragii,mei nu cred ca ma-ti inteles bine...nu am nevoie de bogatie ,de masa imbelsugata sau de haine scumpe,am trecut prin multe chiar foarte multe,stiu cei saracia dar si bogatia am pierdut totul,nu-mi pare rau ,pentru ca Dumnezeu mi-a dat inzecit chiar ce vroiam eu.o alta casa a mea de doua ori mai mare,un alt sot de 10 ori mai bun mai bland mai iubitor ,un copil cuminte, suntem sanatosi ton si tot asa chiar daca sunt modesta financiar nu ma plang pentru ca stiu sa ma bucur de atat cat am,problema este ca dupa legea ortodoxista trebuie sa traim ca la manastire nu ne putem bucura de toate maruntisurile vietii atat cat este pentru ca e pacat.dupa cum am zis mai sus sunt multumita pana la Dumnezeu ca am dragostea familiei ca suntem unul langa altul ,de ce e pacat daca in postul mare mananc de dulce ca nu am altceva sau am temirce si poftesc la ceva de dulce,de ce e pacat daca ascult o muzica care ma relaxeaza,de ce e pacat sa ma uit la un film oarecare,de ce daca vreau dragostea sotului meu trebuie sa ma gandesc mai intai sa nu fie miercuri si nici vineri si nici sambata sau duminica ca e pacat atunci cand?daca am 41 ani trebuie sa renunt la bucuriile vietii atata cat am sau sa intrerup totul si sa postesc sa merg la biserica,sa citesc carti bisericesti,sa ascult predici si...atunci in manastiri ce se mai face iar ca om obisnuit ce trebuie sa fac sa pot fi impacata cu Dumnezeu si cu mine insa-mi?
|