[cristiboss56]

Rugaciunea este inaltarea mintii catre Dumnezeu. Este vorba despre o lucrare duhovniceasca car se potriveste mintii omenesti ca valoare, mai mult decât oricare alta preocupare.
Rugaciunea se naste din blândete, si din lipsa mâniei. Ea aduce in suflet bucuria si multumirea, il apara pe om de goliciunea sufleteasca si de tristete. Asa cum pâinea este hrana trupului, la fel si rugaciunea duhovniceasca este hrana mintii. Asa cum vederea este cea mai inalta dintre toate simţurile, la fel si rugaciunea este cea mai dumnezeiasca si mai sfanta decât toate virtutile. Cel care-L iubeste pe Dumnezeu, vorbeste intodeauna cu El, asa cum face Fiul cu Tatal, si-si intoarce faţa de la orice cugetare patimasa. De vreme ce rugaciunea este insotirea mintii cu Dumnezeu, oare in ce stare trebuie sa se gaseasca cineva ca sa poata sa se apropie de Domnul si sa vorbeasca cu El, fara mijlocirea altuia, fara sa ia seama la alte lucruri ? Cel legat nu poate sa alerge, asa cum nici mintea care slujeste inrobita vreunei patimi nu face rugaciunea adevarata. Pentru ca este trasa si se invârte incoace si incolo, din pricina gandului patimas si nu poate sa ramâna netulburat. Nu vei reusi sa te rogi curat daca te amesteci in lucruri materiale , si te tulburi cu griji necontenite. Pentru ca rugaciunea inseamna izbăvirea de orice grija.