CANDELA - o prezenţă "vie" necesară
Pr. Vasile CIORNOVALIC
Parohia Ţuţora, Iaşi

În ziua întâi "a zis Dumnezeu: "Să fie lumină!" şi a fost lumină" (Fac. 1, 3). De atunci, de la începuturile creaţiei până azi, lumina este o prezenţă permanentă în existenţa omenirii, marcând într-un mod cu totul special, prezenţa divinului printre oameni şi în oameni. Nu este lumină ce iradiază de la astre care au fost create în ziua a patra (Fac. 1, 14-19), ci lumină spirituală, făcută vizibilă omului într-un mod unic pe Tabor (Mc. 9, 3) şi în duminica Învierii (Mt. 28, 3).

Privind spre Vechiul Testament, observăm că chemarea lui Moise la slujire s-a făcut de îngerul Domnului, ce S-a arătat "într-o pară de foc" (Ieş. 3, 2), apoi, când evreii au ieşit din robia egipteană "Domnul mergea înaintea lor, ... noaptea într-un stâlp de foc, ca să-i lumineze..." (Ieş. 13, 21). La scurt timp, Dumnezeu hotărăşte şi porunceşte lui Moise ca în lăcaşul de închinare (Cortul sfânt) "să... faci şapte candele, ... ca să lumineze latura din faţa lui" (Ieş. 25, 37), iar pentru aceasta "să porunceşti... să-ţi aducă untdelemn curat... ca să ardă... în toată vremea..." (Ieş. 27, 20).

Candela şi lumânarea dau cele mai mici forme de lumină naturală, prin care omul alungă întunericul din spaţiul limitat, dintr-un lăcaş de închinare (biserică sau camera proprie). Am spus naturală, deoarece candela şi lumânarea îşi trag esenţa luminii din untdelemn şi ceară, ce sunt produse naturale. Astfel, aceste două materii, devenind sursă pentru lumină, capătă o importanţă deosebită, datorită luminii. Putem afirma, generalizând, că întreaga lume materială capătă sens şi importanţă, numai în prezenţa luminii. Lumina reprezintă o prezenţă indispensabilă vieţii, care creează, menţine şi întăreşte, atât viaţa materială prin lumina soarelui, cât şi viaţa spirituală prin lumina ce vine de la Soarele dreptăţii - Hristos. Lumina reprezintă bucuria vieţii, a existenţei însăşi. Fiecare om poartă în sine o candelă de la concepţie când primeşte sufletul, candelă ce va fi apoi aprinsă la botez prin lumina Duhului Sfânt.

La Cincizecime, când peste fiecare din cei doisprezece Apostoli (Fapte 2, 14) s-a pogorât Duhul Sfânt "şi li s-au arătat, împărţite limbi ca de foc" (Fapte 2, 3) deasupra capetelor fiecărui Apostol, atunci, a fost momentul aprinderii primelor douăsprezece "candele" ale creştinilor. Ei au primit "lumina vieţii" (In. 8, 12) de la "Lumina lumii" (In. 8, 12), Care este Hristos, Fiul lui Dumnezeu şi Dumnezeu adevărat. Au fost douăsprezece "candele", apoi ca la trei mii (Fapte 2, 41), născându-se prima Biserică creştină prin şi în lumina Duhului Sfânt. În timp, s-au "aprins" milioane de "candele", care prin lumina lor, primită de la Duhul Sfânt, au transfigurat de multe ori, în mod minunat materia, îndumnezeind-o. Sfinţii, cu trupurile lor, sunt dovada.

Azi, depinde de înţelepciunea şi hotărârea fiecăruia dintre noi, să fim asemenea celor cinci fecioare înţelepte, având "candela" aprinsă, în aşteptarea întâlnirii cu Mirele-Hristos.

Sfânta Lumină, care coboară în fiecare an de Înviere în Biserica Sfântului Mormânt, confirmă azi, precum în timpul lui Ilie, că slujirea pe care noi o aducem preadreptului Dumnezeu, este bineprimită, fiind slujirea cea adevărată.

Dacă lumina Duhului Sfânt din noi, va primi "untdelemn" de rugăciune zilnică, post adevărat, fapte bune din dragoste, frecvenţă la slujbe, citire din cărţile sfinte, spovedanie la timp, împărtăşanie cu vrednicie, atunci vom deveni noi înşine făclii vii, adică fii ai Luminii, continuu doritori şi iubitori ai luminii veşnice. Aura pictată în jurul capului la sfinţi, indică tocmai această stare de triumf în care se află aceşti învingători ai întunericului patimilor.

În fiecare zi, când într-o biserică ortodoxă se va săvârşi Sfânta Liturghie, înainte de orice, se aprinde obligatoriu cel puţin o candelă, arătând prin aceasta că slujirea ce va urma, se face în numele Luminii, ca chemare spre Lumină.

Primele cuvinte ale preotului din noaptea Învierii sunt: "Veniţi de primiţi lumină!" şi preotul vine în mijlocul creştinilor, cu cel puţin o lumânare din ceară curată, având făclie aprinsă din candela ce se află în Sfântul Altar.

Invitaţia este adresată tuturor creştinilor, ce sunt chemaţi, ca în mod liber, să aleagă drumul spre Lumina lumii, întorcând pentru totdeauna spatele fiilor întunericului şi tuturor faptelor păcătoase, ce ne îndepărtează de Lumină.

Putem deci concluziona despre candelă, că este o lumină "vie" necesară şi de aceea fiecare creştin trebuie să aibă în casa sa o candelă, care să-i amintească permanent că el însuşi este o "candelă", iar lumina ei închipuie pe Hristos şi Evanghelia Sa.

http://editura.trinitas.ro/cm/2001/05/candela.php